Dupa ce-i bausem si banii pentru al doilea pantof, nu! ca ea vrea la cel mai misto bar, la Hotelul Moldova, acum fiind rindul meu sa platesc. Si acolo, numai ce ne-am prelins pe scaune (era lunga si slaba ca picatura!), nici n-am comandat o tarie, ca vine un tip haios si tatuat la-ncheieturi, si se asaza linga dinsa, si-mi dau seama ca sint intimi, si mai vine inca unul cu care tot era intima, ca vorbeau de intimplari trecute, de nici nu mai existam… ma camuflasera dobitocii total. Bine, ma gindesc, e momentul s-o sterg si zic pardon! ma duc la toaleta, iar indivizii deja mai comandasera un rind minus eu, care parca devenisem fantoma… si tipa baga surisuri largi si mereu se sprijinea de fiecare cu minuta ei calda, contractila, ca deja filma cam betuta, musca naibii, si ridea cu umezeli la buze, si strungareata la dinti, si am zis iar pardon! si am intrat in toaleta, dar n-am putut sa vars, desi m-am straduit cuviincios, cu un deget in git, apoi cu doua, si cind am iesit m-am uitat atent la ea, si acum hohotea de se beleau toti din bar la kastoaka, deci n-au observat cind am luat-o fuga-fuguta pe scari (da’ platisem rindul meu, numai ca ea-si consumase pantofii!) si m-am plimbat mult pe strazi pustii ca sa nu ajung mucilaginos acasa… Asa a fost, de fapt, degeaba a zis ca-s tont si zevzec, era suparata ca si-a pilit pantofii cu mine… Nu prea pricep de ce ti-am povestit, sint mai multe si marunte de spus, si dulci si amare… Ieri am recitit ceva din Nichita Stanescu si azi, culmea! pe la cinci, tot Nichita am recitit, se pare ca de abia acum il „descopar” cu adevarat! Sfisierea lui de viu, durerea ca iubita i-a plecat in tari straine, l-a lasat, ce mai… Tu tot cu fustalana aia neagra bintui? N-am mai rasfoit carti cu povesti, nici altceva, am asteptat si m-am perpelit la televizor ca timpitul… M-am apucat de Cartarescu si, mort-copt, vreau sa parcurg cele doua volume ale Orbitorului, non-stop, ca primul l-am citit cind a aparut dar l-am uitat, asa ca acum o iau de la inceput, e formidabil tipul asta, o sa umfle Nobelul la adinci batrinete! Cred ca observi cit de cuminte scriu, nu te mai hartuiesc, s-o faca altii, nu te mai agresez, te trimit la doctori sa te controlezi, e nevoie, simt! E aici o caldura provinciala… ma gindesc cum stai tu si faci balti de transpiratie, si-ti cad picaturi din subsuori, si-ti plinge tot corpul, si-ti pling gindurile, si-ti plinge ceva prin singe, plinge, plinge… Cica sa iau sa scriu tot ce-mi trece prin capat! Pai tu nu pricepi ce-mi trece mie prin capat, daca ma imbie careva? Si nu oricine, ci tu? Nu-ti dai seama ca ma amuza sa te am de meduza? Inchei, ca ma inclei iarasi in nerusinari, in mascari, in cuvinte fara vesminte, de ramii ditamai goala si-ntr-o dulce halandala, ceea ce nu-i de ici de colo! Si-o sa vedem noi cum o sa-mi duci tu dorul, cu razorul nestropit de cel mai duios hobbit! Te pup, frust, in infinituri ondulate pe la spate…
