La Roma, cele doua biserici emblematice unde Caravaggio este prezent cu virf si indesat sint Santa Maria del Popolo si San Luigi dei Francesi. Apoi, in Pinacoteca Vaticana, exista superba Pogorire de pe cruce (dar mai sint destule picturi si la Galeriile Borghese ori Doria Pamphili). La foarte tineretea mea nu am inteles exact ce mi se intimpla: ci doar am simtit ca ma simt acasa ori ca sint acasa impreuna cu Caravaggio. Ca el este un soi de acasa al meu. Acum, zic eu, probabil ca metoda chiaroscuro a fost cea care m-a tulburat si m-a schimbat.
Caci, nu-i asa, de-a lungul vietii te impatimesti dupa oameni (iubiri, prietenii) si lucruri, dar, uneori, te impatimesti si dupa stari, trairi, dupa senzatii ontice (si nu neaparat estetice). Probabil ca la optsprezece ani m-am impatimit dupa starile lui Caravaggio, dupa acel simtamint de tenebroso care se potrivea cu al meu. In afara de Roma, am mai ajuns la Florenta si Paris, unde am gasit si alti Caravaggio, dar logodna cea neagra deja avusese loc, nu mai era nimic de facut: cazusem la pat cu acest altfel de Michelangelo, devenisem adicta! Trebuie sa marturisesc acum ca, pe cit de impatimita am fost la optsprezece ani, pe atit de misterios patima mea a fost suspendata timp de aproape douazeci de ani: adica a ramas ghemuita intr-o odaie a sufletului si a epidermei mele pe care nu o mai recunosteam. Viata trecea (trecuse) peste mine si era cum era. Apoi, dupa douazeci de ani, m-am aflat in Kunsthistoriche Museum din Viena si am ajuns in pragul unei sali unde lacrimile au tisnit din mine brusc si de neinteles. Priveam nauca un tablou necunoscut, dar care in acelasi timp ma facea sa ma simt acasa, iar acel acasa l-am recunoscut imediat, l-am pipait si mirosit cu voluptate, a fost un anagnorisis amestecat cu un coup de foudre care se reactualiza: era Caravaggio.
Nu stiu foarte exact ce mi-a facut Caravaggio: stiu doar ce simt si ca simt de parca as fi conectata la un scaun electric. Si-mi spun ca, poate, voi si ajunge cindva sa scriu romanul febril despre Caravaggio, pe care il tot amusin de citiva ani incoace!