M-a uns la abdomen cind a vorbit despre sublima „limba de vita afumata” (evident, intii murata bine). Mateiu Caragiale vorbeste despre limba de porc afumata (servita cu mustar). In ultima vreme am consumat doar limba de lemn; n-are nici un gust. I-am dat un telefon lui Mateiu ca sa rezolvam dilema si mi-a fixat o intilnire pe curind. Nu de alta, dar azi importanta antreurilor e covirsitoare. Trebuie sa fie suficient de multe pentru ca, satui, oaspetii sa renunte la capodopera ta culinara polineziana „muschi file in sos de pepsi cu garnitura de ananas si banane caramelizate”. Pofta de mincare a oaspetilor o poti deprima si daca pui pe pereti postere cu oamenii nostri politici.
Canibalismul nu e intotdeauna lipsit de primejdii. Un coleg de-al meu, aflat in Africa de Sud, a fost rapit de canibali. Cum tribul era flamind (era un trib de pensionari), au inceput sa-l muste, fara sa aiba rabdare sa-l pregateasca. Au murit toti intoxicati, ceea ce a generat un conflict diplomatic. Alt coleg a fost pus la fiert intr-un ceaun imens. Norocul lui a fost intoarcerea canibalului-sef, care urmase un curs de perfectionare in Parlamentul Romaniei. L-a scos si le-a spus celorlalti: „Cu asta am facut cursuri la Craiova. Putin respect; un om ca el nu poate fi mincat fiert. Ci numai prajit”. I-au cerut CV-ul ca sa vada ce mirodenii sa foloseasca, si cind l-au citit au spus: „Nu esti bun de nimic; nici macar de mincat”. L-au trimis in tara, unde a fost investit cu o inalta demnitate universitara si stiintifica. Ca nu e usor sa pregatesti mincaruri din persoane sus-puse, m-a convins cazul Iliescu. Multi au vrut sa faca din el piftie, dar mereu a iesit bors rusesc.
Pe vremuri, la Iasi, se zvonea ca la un restaurant de linga Podu Ros se omoara oameni si se face mincare din ei. Din colegul meu Ghita (care pozase pentru un tratat de anatomie la capitolul „Scheletul” si care avea o plantatie subnazala cu pretentie de mustata) au facut supa de oase cu marar. Din rotofeiul Izu, ciorba de burta, iar din Petrica, secretar de partid, creier pane’; aici l-au prins, caci neavind materie suficienta, portiile de creier erau prea mici.
Se spune ca si la Bucuresti s-au deschis restaurante de profil. Intr-unul intra un pedist./— Ce doriti sa mincati?/ — Un liberal./ — Va dau lista sa alegeti./ — Nu vreau lista cu colaboratori. Vreau ceva mai proaspat.
I-au adus o ciorba liberala, cu de toate si de toti. A refuzat-o fiindca in ea era o musca. Apoi, s-a asezat cu el la masa un liberal si s-au mincat unul pe altul. Oricum, au ramas prea multi!