„gheoland” » radu pavel gheo
http://www.supliment.polirom.ro/gheoland
De ce i-am zis „Gheoland”? Fiindca asa ceva vrea sa fie. Fiindca il scriu in primul rind pentru mine, ca pe un jurnal online, un log. Ar putea sa-mi si foloseasca. N-am mai tinut un jurnal de vreo 16 ani.
Uneori jurnalul poate fi foarte util, mai ales pentru cineva care uita unde a facut revelionul acum trei ani sau chiar anul trecut. Alteori insa, e drept, poate fi nimicitor, ca atunci, prin 1991, cind Alina mi-a gasit jurnalul si a citit insemnarile despre Alina (ea), Rodicutza si Roswitha – alternative si simultane. E o experienta nasoala si chiar traumatizanta. Sau, chiar daca nu e, o tipa meseriasa se pricepe sa o faca asa. Sa fi fost in America, mergeam la consiliere.
I-am mai zis „Gheoland” fiindca exista un Gheoland. Asa cum exista Kaufland, Disneyland, Wonderland, Maryland, England, Scotland, Garland sau Strickland. De fapt, „Gheoland” se vrea o parte separata de blogul propriu-zis. Gheoland e universul imaginar din mintea mea, o lume inexistenta, bazata pe legea wishful thinking. E o forma usoara (sper eu) de schizofrenie, dar fiecare avem in minte o „-land” personala, forma subiectiva pe care o ia lumea cind e filtrata prin emotiile, perceptiile si judecatile personale.
Eu o sa duc din cind in cind nebunia pina la capat cu niste pasaje intitulate „Stiri din Gheoland”, in care o sa trec, spre placerea si incoerenta mea, tot ce-mi trece prin cap. Stiu ca istoria nu se poate schimba (zau ca stiu!) si ca o sa insir timpenii excesiv de simpliste, dar ce sa fac?
„jurnal LDT.” » lucian dan teodorovici
http://www.supliment.polirom.ro/teo
Concluzii dupa o saptamina de bloggerit pe ogoarele Internetului (raport preliminar)
I. CONCLUZII GENERALE
I.1. A-ti initia un blog personal e o chestiune urgent nascatoare de revelatii, cu sanse de a-ti schimba cursul vietii.
I.2. Daca vrei sa ai blog, ia in seama sfaturile prietenilor cu experienta, scrie despre chestiuni vitale, de larg interes public, altfel:
I.2.1. Invata sa nu te bucuri de comentariile pe care le gasesti postate, caci ele sint in proportie onesta de 100% scrise de prieteni, care-si iau un nick fals, doar din mila fata de tine, ca sa ai si tu impresia ca-ti citeste cineva insemnarile.
I.2.2. Pregateste-te sa te simti un fel de Cenusareasa a bloggerimii romane, intrucit blogul tau este recordman national la lipsa de trafic.
I.3. Daca ti-ai propus sa scrii doar in weekend, din cauza vreunei penurii de timp ori de chef, asuma-ti gestul curajos inca de la prima insemnare si recunoaste-l spasit in mod public (fie el acel public minor pe care il ai).
„Sertarul scriitorului roman” » Daniel Cristea-Enache
http://www.supliment.polirom.ro/dce
Nu sint nici jurnalist cu acces la informatii de la „surse”, nici poet ori prozator al carui scris sa conteze in orice context. Biografia intima o tin pentru mine, iar fotografii din strainatate, daca as posta, as stirni invidii omenesti. Subiectele de publicistica mi le rezerv pentru rubrica, mai ales ca am cultul hirtiei tiparite. Care ar fi, atunci, culoarul pe care sa evoluez in aceasta nebunie polifonica? Un blog cu cronici literare, semnate de mine, la carti importante, semnate de altii. Fata de volumele propriu-zise de critica, va aparea posibilitatea comentariilor „la cald”, cu aprobari si dezaprobari, cu noi argumente pro si contra.