Roman citadin, In noapte (Editura Polirom, 2007, traducere din limba japoneza si note de Iuliana Oprina) pastreaza aceeasi amprenta a fantasticului de la care japonezul nu face rabat in niciuna dintre scrierile sale. Doar ca acum realitatea in care ne plaseaza scriitorul e una urbana. Ce avem in fata ochilor? O noapte – cu valoare de simbol – dintre cele multe si efervescente ale orasului Tokyo. In intunericul acesta nutritiv isi traiesc secundele, minutele si orele indivizi ale caror vieti sint marcate de traume soft: un cintaret de jazz indecis, o frumoasa tinara mereu adormita, o intelectuala tematoare, o prostituata haituita de „gangsteri” chinezi, un salariat corporatist, a carui viata se reduce la munca obsesiva si rare – totusi concentrate – rabufniri comportamentale.
Ca intr-un show multimedia, simtim in pagina raceala metalica a unei camere de luat vederi ce surprinde miscarile personajelor si le „expune” apoi pe un ecran imens, spre desfatarea curioasa a privitorului-cititor. In fapt, viata acestor oameni care bintuie noptile Japoniei prin lanturi de fast-food sau love-ho-uri (spatii destinate amorurilor de-o noapte, in deplin anonimat) se desfasoara in pauze. Pauzele de la vorba si fapta, care permit linistii intunecate sa gituie realitatea aceea si sa ne provoace sa descoperim o alta. Timpul se scurge molcom, dar plin, alune-cind printre simulacrele unei lumi despre care nu stim decit ca ne este prea aproape. Teama de a ne pierde conturul in existenta cosmopolita, hiperdezvoltata si eliberarea care se petrece sub vraja noptii il fac pe Murakami sa expuna cu precautie si suficienta metafora ideea ca s-ar putea sa nu fim chiar ceea ce sintem.
„Silueta lui Eri Asai se distorsoneaza, tremurind usor. Isi da seama ca se intimpla ceva bizar cu corpul ei si isi intoarce capul, uitindu-se imprejur. Isi ridica privirea spre tavan, si-o coboara in pamint, apoi se uita cum ii tremura miinile. Vede cum silueta ei isi pierde claritatea. Pe chip ii apare o expresie nelinistita. Ce naiba se intimpla? Tiuitul iritant de fundal se inteteste. Undeva, pe un deal din departare, vintul incepe sa bata din nou cu putere, zgiltiind punctul de contact al circuitului care leaga cele doua lumi, incercind sa distruga conturul lui Eri. Semnificatia corpului ei fizic se erodeaza.” – Haruki Murakami, In noapte