Iti treci virful limbii peste buze cu parsivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controleaza, abjecta, la portofel. Emma iti stoarce, romantica, vlaga barbateasca si apoi doreste sa te sinucizi impreuna cu dinsa… Si cite si mai cite nu ti se pot intimpla! Copil, adolescent, matur, ma cufundam inocent in lecturi interminabile. Nu le banuiam pericolul mortal. Cu timpul mi-am dat seama de „vampirismul” feroce al cartilor. Inca o clipa si deveneam, pe hirtie, in hirtie, fraza facuta din litere inmanunchiate in cuvinte… Ma dizolvam in singuratatea, nu a mea, ci a lui Robinson Crusoe! Cind incepi sa citesti din placere, esti pierdut! Rugati-va pentru sufletul meu…
* * *
Sa vedeti ce-am patit! Acum doi ani mi-au aparut vreo trei carti. Una, in trei volumase, la Cartier; alta, cu CD, la Cartea Romaneasca; si-nca una, mai cu mot, insotita de scanografiile lui Serban Foarta, la Brumar. Am avut parte de mai multe nominalizari: la „Romania literara”, pentru cea mai buna carte a anului, la revista „Cuvantul”, la Radio Romania Cultural, la Premiile Uniunii Scriitorilor… Si nu m-am ales cu nimic! Am intrat amarnic la idee: pai, daca patru jurii diferite nu au gasit nici un chichirez sa-mi dea de-un pitac, acolo, inseamna ca e naspa, n-am treaba cu literatura, am bulit-o rau la batrinete, adio si n-am petale, stil, pistil si dulci sepale! Ba a mai dat si o pacoste de gripa peste mine, de tuseam inspaimintindu-mi interlocutorii la telefon. Iar unul dintre ei nu se lasa deloc, musai sa vina la Iasi! Nu-l cunosteam, gingurea vesel, ma intreba mereu daca mai pot vorbi, ce-i cu mine, mai suflu? etc. Credeam ca iar s-a pus Securitatea pe capul meu!!! Era din Bucuresti. Speriat, infricosat ca o sa mor cu zile, terorizat de fanul anonim, m-am internat, mai de voie, mai de nevoie, la balamuc, sectia depresivi, dependenti, drogati, sinucigasi… Dupa trei internari de cite o luna, mi-am revenit… aproximativ. Mi-am luat inima-n dinti si m-am intilnit cu necunoscutul sosit la Iasi. Mi-a facut cadou un portofel gol si un ceas cu baterie! Scria si el versuri… In prezent, urmez cu sfintenie un tratament antidepresiv la domiciliu, citesc cu glas tare Faust (in traducerile la indemina: Blaga, Doinas, Nemes) si nu mai am curajul sa ma indragostesc, desi femeile, mai ales pustoaicele, imi plac la nebunie! Tot ce v-am povestit este suta la suta fictiune…
* * *
„Oare nu practicam unele indeletniciri din convingerea ca ele sint bune in sine si nu cautam unele desfatari intuind ca ele sint de o importanta vitala? Si nu este lectura una dintre acestea (s.m.)? Uneori imi inchipui, cel putin, ca, atunci cind va sosi Judecata de Apoi si cind marii cuceritori, oamenii legii si politicienii, vor veni sa-si primeasca rasplata – coroanele, laurii, numele gravate pentru totdeauna in marmura nepieritoare –, Atotputernicul se va intoarce catre Petru si va spune, nu fara o anume invidie, vazindu-ne cum ne infatisam cu cartile sub brat: Iata, acestia nu au nevoie de nici o rasplata. Aici nu avem nimic sa le dam. Lor le-a fost drag sa citeasca (s.m.).” Am transcris finalul eseului Virginiei Woolf, Cum ar trebui sa citim o carte? Sa nu uitam ca s-a sinucis…
