A te bate cu pumnul in piept ca premiul lui Mungiu este premiul unei intregi natiuni pentru ca a avut el grija domnul Iorgulescu de salvarea culturii romane, mi se pare un act de fariseism. Daca avem un „val” minimalist in cinematografie nu tine numai de estetica adoptata in mod voit de regizori, dar si de o anumita conjuctura istorica – n-au avut cu ce mai mult! Iata un alt paradox care ar putea fi speculat cu si mai mult cinism de diriguitori: „daca le dadeam prea multi bani, poate ca nu luau premii”.
Nu putem acum, dupa ce au fost cistigate atitea premii, sa uitam realitatea de la care am plecat. Una a juriului Centrului National al Cinematografiei, de pilda. Cum mai pot iesi pe strada acei membri care i-au dat 5 lui Mungiu pentru acest proiect de Palme d’Or sau aceia care l-au respins pe Cristi Puiu? Va mai amintiti ca unii membri ai juriului au argumentat notele mici prin faptul ca s-au saturat de atita mizerabilism? Ei bine, gustul lor ajunge sa sfideze o intreaga generatie de creatori. Mi-a trecut prin minte, incercind sa imi explic rezultatele aberante de la concursurile pentru finantari, ca poate scriitorii invitati sa faca parte din aceste jurii il cauta pe Sadoveanu in scenariile lui Mungiu!
Daca lucrurile ar fi stat altfel, nu am fi avut proteste nesfirsite. Iarasi, sa nu uitam ca Radu Jude, al carui scurtmetraj, Lampa cu caciula, a luat zeci de premii si se indreapta spre Oscar, a fost respins cu proiectul lungmetrajului sau de debut! Ca Mungiu a primit de la unii membri note de 5! Ca Puiu a reusit sa isi faca filmul abia prin interventia ministrului Culturii de atunci, Razvan Theodorescu, riscind astfel si minia colegilor de breasla (nu putini au fost aceia care i-au reprosat ca a luat banii). Si exemplele sint, cu certitudine, mai multe.
Cit despre proiectul coerent destinat cinematografiei al echipei de la Ministe-rul Culturii… Sa luam una dintre componentele de baza – distributia si exploatarea filmelor. Prin noua Lege a Cinematografiei, cinematografele vor fi vindute bucata cu bucata. In Iasi, deja se zvoneste ca pe locul actualului cinema Republica se va ridica o frumoasa parcare supraetajata. Si cred ca in restul oraselor va fi la fel. Sint, intr-adevar, mai multi bani pentru filme, dar algoritmul dupa care lucreaza CNC este unul gresit din start: sa dam si la batrini, si la tineri, sa-i multumim pe toti. Se vede ca principalul gind a fost acela sa fie toti multumiti, eventual sa nu mai avem atita scandal. Or, multumirea si lipsa de scandal nu rezolva problema valorii.
Cistigul de la Cannes, sa nu uitam, este unul individual. Artistul nu are de ce sa lucreze in echipa si, cu atit mai mult, Puiu & Porumboiu & Mungiu & Jude &… nu vor juca niciodata intr-o selectionata a Romaniei. Dar pe cinematografia aceasta minimalista si premiile obtinute de cineastii romani ne-am putea construi un foarte bun brand de tara. In interiorul patriei inca mai e nevoie de lobby pentru ca filmele lor sa fie gustate in sala de cinema. In strainatate insa, aceste filme au fost vazute de zeci de mii de spectatori platitori de bilet. Un moment excelent, prin urmare, care ar putea fi speculat si in folosul Romaniei si fara a confisca „victoria” regizorilor.