Vasile Elisav crapa fereastra.
Nora Aron se opintea, acum, sa scoata dopul unei sticle de trei sferturi, albe, ascunse in camara de taica-sau, cindva, — cu un sfredel fara aripioare.
— Tir-bu-son, nu mai ai a-ri-pioare, se trezi Vasile, fredonind.
— Hai sa ne jucam de-a tirbusonul, zise Carmen, intorcindu-se din baie (pe care si ea, pentru putin, o frecventase).
— De-a stirbusonul, zise Nora, plictisita.
— De-a „mor de sete,-n marginea fintinii”, villoniza (sau orleansiza) profesorul Vasile Elisav.
— De-a mor de sete, sete de amor, ii tinu hangul Carmen Carpen.
— Tir-bu-son, nu mai ai a-ri-pioare, fluiera Vasile, „ohne Worte”.
— Cred si eu, trase concluzia Nora, aripioare n-are decit „Allways”.
— „Allways cu aripioare”, racni Carmen, facindu-se albastra, la fata, cum cerneala. Cerneala care penetreaza creta.
— Ce-ati zice de-un sejur in Creta, zise Vasile Elisav.
— L-as prefera in patria Aphroditei, suspina Carmen Carpen.
— Cypru, ofta Nora Aron.
— Am iubit intotdeauna cuprul: roscat, ductil si maleabil, facu Vasile Elisav.
— Cuprofilia e suspecta, tipa Nora.
— E sexista, se-nfurie si Carmen.
— E morbida, zise cea dintii.
— Sexistul isi doreste totdeauna o femeie maleabila, ductila (si, eventual, roscata), conchise peremptoriu Carmen Carpen.
— Pe care s-o minuie ca pe o lita, se-nfierbinta Nora Aron, care avea mereu probleme cu sigurantele-i de cupru…
— Ce olita,-si zise, in sinea lui, Vasile.
— Altfel, cum ar mai fi, el, macho, se intreba Nora Aron, cvasiretoric.
— De unde, propria lui cuprofilie, conchise apodictic Carmen Carpen.
— Muclesu, racni Vasile Elisav, batind cu pumnu-n masa de acaju, roscata, — rumen, si el, la fata ca arama: coprofilia e morbida!
— Es war einmal ein Pferd/ Der heisste Pferdinand… , se apuca sa cinte Carmen Carpen.
Ceea ce-i aduse, numaidecit, aminte un limerick nemtesc, un schlimmerick, compus de un amic al ei germanofon (si, prin urmare, filosofofil): „Herr Heidegger, in einer Lichtung,/ den zweiten Band des Buches Dichtung/und Wahrheit las;/ das Blau war blass,/ die Vogel flogen ohne Richtung.”
— Intre noi, nicio convorbire, constata subit, Nora Aron, ci numai o stupida palavrageala vana.
— Zwischen uns, kein Gesprach, nur ein odes albernes Gerede, traduse sec Vasile Elisav.
— Se-sec, se bilbii Nora Aron, ca Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga, alias Joseph-Desire, ufff!, Mobutu.
(Continuarea in numarul urmator)