Cind la strigarea catalogului s-a ajuns la mine, m-am ridicat in picioare ca sa fac bilantul a ce mi s-a mai intimplat din 1997 incoace si sa marturisesc ceva ce n-am putut sau n-am vrut sa dezvalui pe cind eram eleva. Pentru ca imi venea rindul abia la S, i-am ascultat pe ceilalti cum povesteau.
Si ce-am observat? Ca mai toti balmajeau ceva scurt despre ei insisi, vizibil jenati, cu modestie, neuitind sa-si pomeneasca nepotii si copiii. Rezulta ca n-ar mai fi facut mare brinza, desi se stia ca au ajuns ditai profesori universitari, cercetatori, medici, vedete muzicale, oameni de afaceri. Le era mai usor sa povesteasca despre copii si nepoti, dar mai ales despre noi, asa cum cei mai multi am fost impreuna dintr-a-ntiia-ntr-a unspea.
Baniciu Mircea a spus scurt ca are o fata superba, care cinta mai bine ca el si un baiat de trei ani. Apoi a vorbit mult despre noi toti si a marturisit o chestie la care am ris. Bejan Marina a spus repede ca tocmai a terminat o a doua facultate, Artele Plastice, pe care a urmat-o de placere. Apoi a vorbit mult despre noi toti si n-a marturisit nimic. Bica Anca a spus telegrafic ca e tot ceva sef la Siemens in Germania, dar bucuria ei e Mateea, care o sa aiba in curind 18 ani.
Apoi a vorbit mult despre noi toti si a marturisit o prostie. Bizerea Marius a spus in trei cuvinte ca e multumit cu ce face la Marketing, dar mai ales cu Teofana, studenta la Medicina. Apoi a vorbit mult despre noi toti si a marturisit alta prostie. Glisici Anghelina a spus concis ca a descoperit bucuria de a trai abia dupa ce a fost foarte bolnava. Apoi a vorbit mult despre noi toti si a marturisit ceva care ne-a lasat muti. Iacob Viorica a spus rapid ca are angina pectorala, cinci nepoti si ca se considera implinita. Apoi a vorbit mult despre noi toti si a marturisit ca n-are nici un secret.
Dupa Sfetcu Adrian si inainte de Subtire Ion s-a ridicat in picioare Simlovici Adriana. Hai, Chisti, baga mare, smulge lacrimi, a strigat Bizerea Marius. A.S. s-a executat. A balmajit intr-o fraza ca a scris niste carti, ca fiica-sa e in Canada si ca oficial ii merge bine. Apoi a vorbit mult despre toti si a marturisit sufocata de recunostinta si drag ca a inteles abia tirziu cit datoreaza celor 11 ani traiti impreuna in clasa.
Le-a adus aminte despre cit de diferiti erau atunci, si pentru ca nu semanau deloc ca firi, dar si pentru ca veneau din familii aruncate de istorie fata in fata. Le-a recapitulat cum stateau la un loc rase si clase, natii si religii, copii care aveau parinti sau bunici detinuti politici, militieni, profesori, mestesugari, comercianti, activisti de partid, doctori, muncitori. Si cum niciodata, dar absolut niciodata deosebirile astea nu s-au simtit, pentru ca arca pe care erau imbarcati era buna si mereu plina de speranta.
Asa i s-a parut ca suna frumos, ca-n carti: clasa lor ca o arca salvatoare in vremi de restriste. Iar la sfirsit, cind A.S. n-a mai putut vorbi pentru ca se sufoca de emotie, Bizerea Marius a spus, coplesit si el: bravo, Chisti, te-ai scos: nota 10! Urmeaza Subtire Ionel.