Iar daca te numesti Dave, esti debarcat de colegii tai de drum pe nu se stie ce motiv, ce-ti ramine de intreprins, decit sa te ridici contra oligarhilor, fie ei mogulii caselor de discuri sau spectrele diabolice dindaratul liderilor politici?
Megadeth a luat nastere dintr-o frustrare. Povestea este cunoscuta, are deja vechime si, desigur, o morala. Dave Mustaine pare un personaj damnat al rockului. Damnat nu prin ceea ce a oferit lumii, ci prin ceea ce i-a fost dat sa sufere cu titlu personal. Muzica lui n-are nimic demonic, nu rastoarna tipare si formule invechite, cum face, de exemplu, dodecafonismul. Suspectata de legaturi cu Necuratul, muzica Megadeth a pus sub ochiul opac al consumatorului bovin bubele unei societati nemiloase. Minciuna, ura, crima, cite alte anomalii, fara de care societatea poate nu functioneaza, Mustaine le-a vazut, le-a suferit pe pielea proprie si le-a raschetat intii in sine.
Uneori, ca sa suporte tot ce vedea, a trebuit sa inhaleze prafuri si alcool. Motiv pentru puritani & ipocriti sa-l condamne. Ce fel de credibilitate are unul care ne acuza pe noi ca sintem asa cum sintem (oligarhi, mincinosi, criminali etc), iar el bea si se drogheaza? De parca persoana lui Dave era tinta judecatii, nu viciile contemporanilor sai!
Cosmarurile lui Dave se exprima si in pictura
Primul soc a insemnat videoclipul Anarchy in UK. Nu mai auzisem pina atunci de Megadeth, desi aveau 2 albume bine primite de cei in tema. (In ’88-’89, altele erau prioritatile si sursele mele de informare.) Clipul cu humanoidul pe scaunul electric are in circa 3 minute tot ce inseamna muzica Megadeth si tot ce exprima, incriminind, violenta societatii care l-a produs pe Mustaine. Chiar daca e preluarea imnului punk – cine nu-l stie? –, sau poate tocmai de-aia, forta de impact este maxima, chiar la 2 decenii de cind a fost mixat. E semn clar ca societatea nu si-a vindecat boala – vezi animatia cu individul care iese inarmat din casa si impusca la nimereala.
Nota aparte, iconografia Megadeth de pe cover-books si din videos este avizata sau desenata de insusi Dave, ale carui cosmaruri se exprima si-n pictura. Poate fi studiata ca expresia unui sindrom. Omul obisnuit, consumator de muzica mai ales la/ pentru distractie, nu inghite lejer nici muzica, nici imaginile. Nu e usor de suportat spectacolul (auto)distrugerii fiintei umane. Dar nu-i deloc vina lui Dave Mustaine, si-a altora cu sensibilitate asemanatoare, ca lumea actuala este un spectacol (televizual) continuu al automutilarii…
Youthanasia este un cuvint-container
N-am avut un soc mai putin violent cind am vazut coperta discului Youthanasia. Totdeauna contrariaza absurdul unei situatii precum aceea ilustrata acolo. Si-n literatura, de exemplu, e mai greu de suportat Kafka decit Orwell sau Lovecraft, din motive ce nu-si au loc explicativ aci. Youthanasia este un cuvint-container, din cele care fac deliciul post-modernistilor, fie americani, fie valahi de pe Milcov. Preferinta lui Mustaine pentru astfel de cuvinte il plaseaza intr-o categorie artistica selecta. Dar lumea nu se duce la concertele Megadeth sa guste bucurii ludice. Daca nu suna tendentios, as zice ca vrea sa traiasca timp de-o ora catharsisul scaunului electric.
Asta am simtit acum doi ani, la Arenele Romane. Ca am scapat viu, e din cauza ca aproape zilnic imi iau doza de 110.000 de volti! Iar de-o saptamina, cu pipeta, cianura noului album United Abominations.
Not one night!