Cind, dupa premiera Vietii cu un idiot, regizorul ucrainean Andriy Zholdak a anuntat ca il va aduce pe Victor Erofeev la Festivalul International de Teatru, am crezut ca promisiunea face parte din categoria celor care nu aveau sa se implineasca vreodata. Si, totusi, la festival ne-am trezit fata in fata cu autorul povestirii. Minunea a tinut doua ore, timp in care scriitorul si regizorul, intr-un fermecator tandem, au povestit si-au tot povestit.
O solutie estetica
Scriitorul Victor Erofeev, din a carui opera s-au tradus la Editura Paralela 45, Frumoasa rusoaica, Enciclopedia sufletului rus, Stalin cel bun si Cinci fluvii ale vietii, a marturisit ca a mai fost in Romania, insa mereu in trecere. „Acum se creeaza acel contact creativ, artistic. As vrea sa dezvolt aceasta legatura”, a spus Erofeev dupa vizionare.
Spectacolul de la Sibiu i-a placut atit de mult, incit a declarat ca este cea mai buna transpunere dupa Viata cu un idiot, desi s-au facut si o opera, si un film. „Mi-a placut mult spectacolul, dar m-a mirat faptul ca Andriy nu a creat o ilustrare a textului, a povestirii, ci a creat un spectacol independent, care are viata lui proprie. As avea chiar curajul sa spun ca acest spectacol este cel mai bun facut dupa vreo opera de-a mea”, a marturisit Erofeev, subliniind ca montarea indrazneata a pastrat esenta estetica a textului.
„E o povestire care nu are limite, ti se pare la un moment dat ca se va opri, va exista un deznodamint, dar situatia se repeta. Mi-a placut solutia cu cele trei ecrane si cele doua spatii inchise. Multumita acestora rezulta un spectacol pe care nu-l poti urmari cu doi ochi, spectatorul isi poate crea propriul spectacol. Solutia e minunata, corespunde in mare masura textului, care se bazeaza pe o solutie estetica”, a spus Erofeev, laudind si performantele actorilor.
Lenin sau nu?
Spectacolul de teatru Viata cu un idiot reda povestea unui cuplu din care a disparut iubirea. Barbatul e pedepsit sa adopte un idiot si sa il tina un an acasa, pentru a-l reeduca. Vova-idiotul ii dezechilibreaza si mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia se indragosteste de idiot. Ramine insarcinata, ucide fatul, apoi moare si ea. Sotul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune ca Idiotul nu a existat, iar el si-ar fi ucis sotia.
In asteptarea traducerii povestirii, am cerut autorului citeva lamuriri despre anumite interpretari aparute in carti, care nu par insa sa se regaseasca in montarea lui Zholdak; regizorul pare sa vorbeasca mai mult despre idiotul care exista in fiecare dintre noi si despre idiotii din jurul nostru, de la serviciu, chiar si de acasa. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentari a lui Lenin, a puterii sovietice, in personajul Idiotului Vova.
Erofeev a explicat: „Exista foarte multe interpretari. Cea cu Lenin a aparut din doua motive. Vova este diminutivul de la Vladimir, iar astfel a aparut ideea ca acolo ar putea fi Lenin. Al doilea, Lenin a aparut in spectacolul de la Amsterdam”. Erofeev a adaugat ca e fericit ca lucrarile sale au succes „in acele tari care nu iubesc URSS-ul” si ca scriitorul isi reprezinta tara, dar in primul rind pe sine, insistind pe ideea ca unele texte le-a scris de parca i-ar fi fost dictate din cosmos: „Viata cu un idiot a fost scrisa de mine, dar nu am scris-o eu. Cind o citesc uneori ma simt stinjenit. Cartea e mai mult decit mine”.
Erofeev a dezvaluit la Sibiu si incredibila poveste a „sertarului”: „Viata cu un idiot a fost scrisa in timpul URSS, in anii ’80. Am aratat-o unui coleg, care mi-a zis ca e o porcarie”. A pus manuscrisul intr-un sertar si uitat a fost timp de trei ani. Apoi, la un Revelion, prietenii i-au cerut sa citeasca ceva. A cautat prin casa si a dat peste unicul exemplar al povestirii, „impins de sertar, in spate, facut armonica, arata ca o hirtie igienica”.
Zholdak si cartile dragi
Regizorul Andriy Zholdak despre intilnirea cu cartea. Monta Hamlet la Harkov si iesise sa se plimbe, pe o strada unde era un tirg, iar cartile se insirau pe un kilometru: „La jumatate de kilometru de teatru, ca un tigru, am vazut ceva galben cu negru. Am luat cartea si am citit pe coperta: Victor Erofeev, Viata cu un idiot. Arata interesant, am cumparat-o, m-a costat cam un euro”. Ce a urmat a fost si mai interesant, fiindca „regizorul trebuie sa doarma cu un text, ca sa il simta”. Si asa a facut. „Cartea intra in mine si altfel decit citind-o. Cartea se uita la mine, cum ma dezbrac, cu cine vorbesc la telefon, cartea capata incredere in mine… Sintem pe picior de egalitate, nu o tratez ca pe roaba mea…”, a marturisit Zholdak. Colaborarea dintre regizor si scriitor va continua cu un alt spectacol si cu un film pe care Zholdak il va realiza despre Erofeev in trei orase: Kiev, Moscova si Sibiu.