Rubrici  -  Madalina Cocea  -  

Inchipuiti-va ca in mijlocul unei fraze vine seful spre voi si va spu­ne: „Trebuie sa va strangeti lucrurile si sa plecati“. Ati fi mirati. Mirate. Ati intreba „de ce“. „Imi pare foarte, foarte rau, nu pot face nimic.“ Poate ca ati tacea si ati privi in jur cu multa consternare. Pe hol ar fi niste oameni inarmati, dar nu Politie sau Armata. „Imi pare foarte rau, ar spune seful, sunteti concediate. Toate.“ Inchi­puiti-va ca v-ati lua lucrurile si ati iesi din cladire, infricosate si de­rutate. Si la iesire, cum va uitati mai lung spre oamenii inarmati, unul dintre ei spune:

— Sub ochiul Lui.

Scena aceasta m-a facut sa pun pe pauza serialul Povestea came­ristei, si sa mi se faca frica. Despre Povestea cameristei, roman de Margaret Atwood aparut in 1985 si serial lansat la sfarsitul lunii aprilie, am mai vorbit de doua ori in ultimele luni. Acum este prima data cand nu o mai privesc cu leje­ritate, ca ceva departat de realitatea mea.

Povestea este o distopie dintr-un viitor gandit a fi nu foarte inde­partat. O criza a fertilitatii determina instaurarea unei teocra­tii crestine, o lume in care singurul scop al femeilor este sa procreeze, in care placerea e interzisa, violul femeilor fertile e ridicat la rang de ritual sacru, libertatea de expresie este pedepsita cu moartea, cititul cu taiatul unui deget la prima aba­tere, respectiv unei maini la cea de-a doua. Ceea ce face serialul foarte bine, chiar mai bine decat cartea, este sa traseze fisura infinitezimala dintre lumea noastra, a cititorilor, si acea distopie. Iata par­tea cea mai infricosatoare. Nici una dintre ideile care au condus in final la acea societate teocratica nu este straina de discursul public de acum de la noi.

– „Scopul umanitatii este procrearea.“ Acesta este argumentul suprem al celor care se impo­tri­vesc casatoriei persoanelor de ace­lasi sex. In Povestea cameristei, fe­mei­le fertile au datoria de a procrea, fiind supuse violului o data pe luna, in cadrul unei ceremonii religioase, care pune in practica Ge­ne­za 30: „Iata roaba mea, Bilha; culca-te cu ea, ca sa nasca pe genun­chii mei si sa am si eu copii prin ea“.

– „Desfraul societatii trebuie potolit.“ Ne plangem ca societatea a luat-o razna si ca totul trebuie sa aiba o limita. In teocratia imaginata de Atwood, revistele sunt arse; cele erotice, cele de frumusete, iar apoi tot ce este scris si nu este sfant. Placerea este interzisa. Femeile si barbatii se rezuma la ro­lurile lor: femeile sa tina casa, bar­batii sa conduca lumea sau sa-i aresteze pe cei care fac pacate.

– „Corpul este un pacat si o ten­tatie.“ Protagonistele povestii poarta haine asemanatoare celor monahale, iar capul il au acoperit de o palarie cu borduri mari late­rale, care nu le lasa sa priveasca in jur, pentru a nu cadea prada is­pitei. Inainte de a fi trimise la „pro­dus copii“, femeile trec prin­tr-o scoala unde sunt invatate printre altele ca, daca au fost violate, s-a intamplat din vina lor, pentru ca ademeneau barbatii.

– „Avortul este crima.“ Poate va amintiti sloganul de pe pancartele de la „Marsul pentru viata“. In po­veste, doctorii care facusera avorturi inainte de instaurarea re­gimului erau spanzurati si atarnati de un zid, pentru a servi drept model.

– „Homosexualii sunt bolnavi si trebuie vindecati.“ Este ceva ce aud de cel putin cateva ori pe zi de la sustinatori ai Coalitiei pentru Familie. Serialul chiar se depar­tea­za de carte pentru a aborda pro­blema asta: unul dintre persona­jele feminine este acuzat de „tra­da­re de gen“ pentru relatia cu alta femeie. Partenera ei e spanzurata, iar ea este supusa unei proceduri chi­rurgicale ce pare a fi de mutilare genitala. Cand se trezes­te, un personaj cu ochi blanzi si vocea pioasa ii spu­ne ca s-a intamplat totul spre bi­nele ei si ca de acum totul va fi mult mai usor.

Exista si o raza de speranta in Povestea cameristei, speranta care functioneaza in mod egal ca ghid pentru noi de a nu ajunge in acea situatie. O fraza scrijelita in alta limba, un fel de „furculition“ din latina: „Nolite te bastardes carbo­rundorum“. Inseamna, aproximativ, „Nu-i lasa pe nemernici sa te nimiceasca“. Si, as adauga eu, „chiar atunci cand nimicirea in­cepe cu altii“.