„Cartea asta e o capodopera“, a starnit Cristian Teodorescu disputa, facandu-l pe Florin Iaru sa riposteze cu zambete violente la asemenea afirmatii. Teodorescu nu s-a lasat insa, fiind tot mai generos in aprecieri. „Tineti minte, cartea asta va fi multi ani de aici incolo una dintre cartile de capatai ale acestor ani de proza scurta. E de o originalitate cum numai un poet ca Iaru convertit la proza ar fi putut sa indrazneasca sa aiba“, a declarat Teodorescu. Scriitorul este de parere ca Sanii verzi ar merita sa fie multipremiata si l-a sfatuit pe Iaru sa se obisnuiasca sa auda astfel de remarci, fara sa mai protesteze.
„Cartea este un ierbar de atmosfere, situatii, contexte si formule de proza“, a spus Alina Purcaru, moderatoarea evenimentului dedicat lansarii cartii lui Florin Iaru, care a amintit de asemenea ca pe langa „stranietate, fantastic si realism“, in ea este strecurat si foarte mult umor. Cu toate astea, Florin Iaru a afirmat ca Sanii verzi este un volum despre singuratati. „Cele mai multe personaje sunt singuratice, iar din cauza acestei nefericiri care este singuratatea lumea din jurul lor se transforma“, crede scriitorul.
Cum sa-ti pacalesti cititorul fara sa il minti
Desi a marturisit ca povestile vin de cele mai multe ori destul de simplu si ca nu ii este greu sa le scrie, Iaru crede ca „cel mai dificil de construit este firescul“. Scriitorul a precizat ca nici o povestire din cartea sa nu este „fortata sau scoasa din burta. Am incercat ca fiecare poveste sa aiba o logica a ei, in care, orice s-ar intampla, cititorul sa nu aiba senzatia ca ii spun o minciuna“. Pentru ca, spune el, cu fiecare proza transmite un sentiment. „La sfarsitul oricarei povestiri, veti vedea, aveti ceva de impartit cu personajul principal sau cu intamplarea in care se gaseste.“
Desi a ales sa citeasca la eveniment cateva povestiri mai vesele, Iaru a marturisit ca exista in carte si altele scrise intr-un registru „extrem de negru“. „Acolo am incercat sa pastrez raceala autorului, care sa nu se implice si sa lase cititorul sa se zbarleasca.“ Pentru ca autorul nu are nici o intentie de a judeca sau acuza in vreun fel personajele. Daca unele povestiri s-au lasat mai greu scrise, este deoarece Iaru considera ca este foarte important ca in proza „sa-ti pacalesti cititorul, fara sa il minti“. Iaru a mai spus, pentru cei care il intreaba deseori, ca nu stie urmarile povestilor, ca cititorul alege urmarea care ii convine. Iar Alina Purcaru a adaugat ca „foarte putine carti au generozitatea si buna inspiratie de a-l include pe cititor“.
Iaru – un Houdini al prozelor mici
Cristian Teodorescu a repetat in nenumarate randuri ca Sanii verzi este o carte care trebuie citita de doua ori. „Dupa ce o cititi prima oara o sa va simtiti buimaciti, dar incantati. Trebuie sa o recitesti ca sa te poti bucura de toate trucurile pe care le foloseste Florin, cu o virtuozitate din asta de a lui Houdini al prozelor mici. Magia lui Iaru se desfasoara la vedere, ca si la Houdini, numai ca Florin condenseaza dumnezeieste timpul naratiunii.“
Dupa parerea lui Teodorescu, povestirile din carte sunt impecabile si considera ca, atunci cand le-a scris, Florin Iaru era atins de „aripa geniului“. „O sa vedeti aici, in carte, ca nu exista nimic care sa nu se poata in povestirile lui Iaru“, a subliniat Teodorescu, care s-a aratat incantat de faptul ca in sfarsit a reaparut un autor de proza care sa indrazneasca sa spuna: „Bai, stiti ceva, in literatura orice e posibil, e vorba de cum scrii si iti povestesti subiectul“. Cristian Teodorescu a remarcat si faptul ca Iaru nu pierde vremea cu introduceri, ci incepe direct povestirile bazandu-se pe „oralitatea de tip Iaru“, care este amestecata deseori si cu cate o vorbulita de prin Caragiale: „Sunt fraze si atitudini narative pe ici, pe colo de tip caragialian“. Pornind de la aceste remarci, Cristian Teodorescu a ajuns la concluzia ca „Florin te baga intr-o lume in care uneori te face sa ti se zburleasca pielea de pe tine si sa reactionezi, domn’le, exact ca fraierul ala caruia daca ii spui bine o chestie care nu s-ar fi putut intampla, iti zice «Dar chiar asa a fost?». La care Iaru zice: «Da»“.
Cum se hraneste cheful de-a fi scriitor
sntrebati de moderatoarea evenimentului, Alina Purcaru, cum isi mentine viu interesul pentru scris, Florin Iaru a explicat ca il intereseaza toate lucrurile care se intampla in jur. „Mie imi place viata. smi plac foarte mult oamenii. Si aia buni, si aia rai. |ia rai sunt o comoara pentru proza. Ma intereseaza ce se ascunde in spatele fiecarui om, povestea aia a lui secreta, pe care incerc sa o ghicesc prin doua, trei fraze.“ Acesta si-a amintit cum intr-o perioada avea obiceiul sa construiasca biografii fantastice ale oamenilor cu care intra in contact. Dupa ce le ghicea slabiciunile, el contura un personaj imaginar, urmand sa constate ulterior ca acesta coincidea cu realitatea, starnind de cele mai multe ori uimirea celor din jur.
La randul sau, Cristian Teodorescu a dezvaluit celor prezenti la eveniment ca lucreaza la un nou roman care, ce-i drept, se lasa scris cam greu. El a marturisit ca si-ar dori ca pe tastaturile calculatoarelor sa existe un buton pe care sa poata apasa si care sa il ajute sa scoata mai usor din minte toate ideile pe care le are pastrate cu grija acolo. Florin Iaru a precizat ca desi scrie de obicei cu usurinta, un deadline i-ar fi de mare folos, pentru ca, in viziunea sa, el te obliga „sa fii mai destept“.
Iaru crede „ca pasiunea mea pentru scris n-are cum sa moara, chiar daca iti vine sa te lasi uneori, mai ales in Romania“. Si el a povestit ca are alte doua romane in lucru. Unul dintre ele surprinde o crasma din Pantelimon, cu geamuri multe, in care personajele vin, isi spun povestea si nu mai ies de acolo niciodata. De celalalt probabil ati mai auzit. Fiindca lucreaza la el de peste 40 de ani, timp in care s-au adunat numai 60 de pagini. Si nu se sfieste sa spuna amuzat ca i-ar mai trebui vreo doua vieti ca sa apuce sa il termine.
Galerie foto
