„Chitico” – Ravan Chiruta » „Cal ia nebun, nebunul ia tura”
M-am indragostit de un cal. Acum vreo saptamina, era la marginea orasului, pastea singur, nu stiu de ce nu-l pazea nimeni. M-am indragostit la prima vedere, pur si simplu l-am iubit de cum l-am vazut. Veneam de la Cluj, imi vizitasem un bun prieten, si la intrare in Bucuresti, pe partea dreapta, pastea nestingherit acest cal.
Am oprit masina, frina brusca m-a adus aproape de accident, am coborit si, cu multa, multa emotie, l-am invitat chiar atunci, pe loc, sa vina cu mine.
Calul a acceptat. S-a scuzat ca nu incape in Tico si m-a rugat sa-i dau adresa unde stau, vine el din urma, mi-a zis. Si chiar a venit. Doamne, ce fericire, a venit calul meu alb, calul meu frumos. A sunat la interfon si l-am primit.
De o saptamina sintem nedespartiti, sintem doar eu si el. L-am dus peste tot, m-a dus peste tot.
Sa ne fi vazut cum alergam pe Magheru, cum ne strecuram printre bolizi, in rond, la Romana. Am murit de placere si lui i-a placut, a mers la trap, a mers la galop, un galop de sanatate, cum spune vorba, un galop de fericire, cum l-am trait noi.
„jurnal ldT.” – Lucian Dan Teodorovici » „Un cal si alte dobitoace”
Problema cu calul e urmatoarea: cam pe cind ma perpeleam eu de mama focului sa aflu ce vraji au mai facut Dan Voiculescu si partidul sau conservator, zappind pe diversele stiri televizate si sperind sa ma scot cu un subiect strong pentru articolul meu de „Supliment”, dau brusc de cal. Pe ProTV. Apoi pe TVR, parca. Daca n-o fi fost Antena 1. Sau si Antena 1. Calul asta, saracu’, era prezent peste tot. Stirea zilei. Asa ca l-am uitat pe Voiculescu si m-am concentrat asupra animalului.
Animalul e (era?) din Bacau. Habar n-am cum a dus-o, ce talente speciale o fi avut, daca era un cal cu obraz sau unul dintr-ala pe care-l scoate taranul in tirg pentru a-l face de rusine. Dar stiu ca sansa (nesansa?) vietii l-a dus spre punctul maxim al carierei sale, facindu-l vedeta TV. Asa-i uneori destinul. Te paleste de nu te vezi!
Pe calul bacauan l-a palit insa un avion, nu numai destinul. Sau, mai bine zis, l-a palit destinul prin intermediul unui avion. Acum, majoritatea dintre voi stiti probabil stirea, deci n-o sa va inchipuiti ca era vreun Pegas pe care l-a calcat avionul in zbor. Nu, era un cal amarit, poate o mirtzoaga, habar n-am. Dar unul care s-a virit pe pista aeroportului din Bacau, taman la fix ca sa fie lovit in moalele capului de rotile unui avion in plina decolare.