Wikipedia este produsul unor dezbateri continue, in care centrala nu este atingerea Adevarului, ci a unei obiectivizari pragmatice a cunostintelor pe care le avem. Cele mai reusite articole apar atunci cind indivizii incep sa fie „ironisti liberali” (adica sa se indoiasca de propria arhiva activa de concepte si sa descopere limita propriilor argumente, adica contingenta lor), sa accepte ca, precum observa Rorty, cel mai bun critic al unei persoane e o alta persoana, si al unei culturi o alta cultura. Plasarea fiecaruia dintre noi pe o pozitie relativista asigura cooperarea in cautarea raspunsului. Nu este un relativism extrem, contradictoriu, ci un relativism instrumental (Rorty il numeste pragmatism), care presupune un exercitiu de recunoastere a celorlalti si prin aceasta remodelarea propriilor „vocabulare” (autocreatia sinelui).
Desigur, Wikipedia se opreste la „stringerea cunoasterii din lume”, dar regulile ei capata rol si in modelarea democratiei, a unei societati juste. Rorty afirma ca exista doua conditii pentru realizarea pragmatismului: punctele noastre de plecare sint contingente si singurul lucru pe care ne putem sustine este conversatia, dialogul, si toate acestea acceptind ca nu mai avem nici un „confort metafizic” in noua lume. Nu e greu sa observam ca o asemenea pozitie poate avea rezultate doar intre indivizi care vin din aceeasi familie de „vocabulare”: ati intilnit pina acum fanatici dispusi la dialog sau intelectuali care sa poata discuta fara armele lor traditionale – pozitia esentialista: adevarul, cunoasterea, morala au o esenta pe care noi o reperam?
Dar intilnirea dintre un fanatic si un „intelectual” poate produce un bun articol pe Wikipedia nu pentru ca ei ar renunta benevol la „vocabularele” lor, ci pentru ca intreaga platforma tehnica si regulile de functionare ii obliga sa renunte. Wikipedia relativizeaza fiecare individ pornit sa cucereasca lumea de pe o pozitie esentialista si dominatoare. Nu-i relativizeaza in totalitate „arhiva de concepte”, dar o arunca, tocmai pentru ca el este orgolios si centrat in propria cultura, in conversatia cu celalalt. Daca refuzi conversatia, dispari.
Richard Rorty a murit vineri, 8 iunie. In ultimii 30 de ani de activitate filosofica, dupa ce a fost unul dintre cei mai promitatori filosofi analitici, a deschis, pe baze pragmatiste, un dialog si cu partea „adversa”, filosofia continentala, cu radacini in traditia europeana de la Hegel la Heidegger. Mai mult: a afirmat ca pentru indivizi si lupta lor impotriva cruzimii nu filosofia e necesara, ci lectura unor opere canonice din romanul occidental. Mai apropiat de Kundera decit de Searle, acest postmodern a cautat modelul unei etici fara obligatii morale, si al unei democratii in care „plebeii” (noi, toti utilizatorii Internetului) sa aiba alternative concrete. Wikipedia e un astfel de model, fapt analizat chiar in interiorul enciclopediei, la http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Sociology_of_Wikipedia_via_Rorty_and_Berger. Ceea ce conteaza, afirma Rorty, nu e speranta de a vedea lucrurile corect, ci solidaritatea cu ceilalti uniti impotriva tenebrelor. Poate ca intr-o zi Internetul va fi mediul definitiv al acestei solidaritati a conversatiei.