Iar Philip O Ceallaigh e irlandezul insusi, un tip subtire (la propriu si la figurat), usor cam misogin, care s-a stabilit din 2000 in Bucuresti, locuind mai intii in cartierul Titan, apoi – am putea spune – „aiurea”, daca ne gindim ca „lumile” pe care le-a cunoscut au cite ceva din culoarea free-lance-ului ori a mediului muncitoresc. (O Ceallaigh a lucrat, pentru o scurta vreme, pe un santier din Ro).
Tot in Ro a scris si cele 19 povestiri pe care le veti citi, premiate si laudate de catre criticii britanici si americani, dar mai ales impanate cu acel „exotism” de marca romaneasca pentru export: frinturi de viata in postcomunism, blocuri cenusii si cartiere fragile, vecini fara vise ori numai cu vise, instalatori care fac treaba de mintuiala etc.
Observatorul distant, calculat si, in acelasi timp, expresiv
Continutul volumului Insemnari dintr-un bordel turcesc e totusi eclectic, fiindca printre pozele la minut ale postcomunismului in capitala se strecoara si instantanee cu morala americanizata sau descrieri pasionale ale unor aventuri (scriitoricesti) cu parfum oriental. Ceea ce le uneste e crezul autorului-irlandez-bucurestenizat exprimat explicit, o ars poetica a observatorului distant, calculat si, in acelasi timp, expresiv.
„Nu eu ciopleam materialul incapatinat pentru a scoate forma la iveala. Eu eram doar conductorul unei energii magice. (…) Eram baiatul de la livrari.” Si le mai leaga, prin fire invizibile, o boema „cu clasa”, pierduta si recuperata, pe care rar o mai intilnesti, de exemplu, in literatura romana de generatie tinara.
Desi precise si taioase, fragmentele de viata cotidiana respira candoarea implicita a unei priviri atente, dar blinde, fata in fata cu o realitate cruda, de care cei mai multi nu se fac vinovati. Realitate in care personajele lui O Ceallaigh sint umbre ale unui trecut si singuratati ale unui prezent marcat de tranzitia spirituala. Simple, „curate”, insa nu lipsite de sugestie.
» „Si-a indesat romanul si poemele mele in geanta, pe care nu mai reusea sa o inchida, murmurind intruna: Nu futut gratis! Nu futut gratis!/De ce iei chestiile alea? Pentru ca pe astea nu vrei sa mi le dai. Ha!/Si apoi a plecat cu tot ce scrisesem de cind venisem in oras. Nu mai aveam nici un alt exemplar.” – Philip O Ceallaigh, Insemnari dintr-un bordel turcesc