Ateneul din Iași s-a remarcat în ultimul an pe scena culturală din capitala Moldovei ca un roi de albine într-un magazin de porțelanuri plin de oameni – a fost peste tot, violent, chiar obsesiv. Promovare agresivă, supra-dimensionată ar spune unii, cu investiții mari într-un loc ținut mulți ani la limita subzistenței din orgolii politice. Noua conducere a Ateneului, manageriat de Andrei Apreotesei, are peste un an în care a avut o activitate ce nu poate fi descrisă decât ca încercare de a „rupe gura târgului“. Au fost angajați zece actori, s-au inaugurat zeci de activități noi la Ateneu, s-au făcut investiții care au permis lansarea unor proiecte impresionante prin ambiție, dacă nu încă prin rezultate. Însă în această poveste totul pare legat de ambiție – a primarului Iașului, de a avea o instituție culturală „de casă“, și a tânărului manager al Ateneului, care vrea să demonstreze că, de fapt, nu are nimic de demonstrat.
Iar criticii culturali din Iași atenționează că acea componentă culturală pe care o promovează Ateneul prinde urme de kitsch și că e încă greu să depășească statutul de „casă de cultură“. Peste toate acestea s-a așezat și responsabilitatea gestionării activității cinematografelor, clădiri care mai au puțin și se dărâmă, dar cu care există planuri mari, mai mari momentan decât fondurile care se întrevăd în următorii zece ani dinspre Primărie. Fiindcă e greu de argumentat investiții de 20 de milioane de euro în patru cinematografe când un oraș întreg geme de poluare, are nevoie de o dezvoltare urgentă a infrastructurii rutiere și are clădiri de patrimoniu care zac în ruină.
Ce s-a investit
Bugetul Ateneului Tătărași, devenit Ateneul din Iași, a fost de aproape un milion de euro, alocat de primărie pe ultimul an de activitate, de când este manager Andrei Apreotesei. Acesta spune însă că „eram un om mort dacă trebuia să trăiesc doar din banii de la Primărie“, fiindcă sunt unele lucrurile „pe care le poți face din banii de la Primărie, iar altele nu“. De aceea s-a forțat să facă într-un an de zile, având siguranța financiară garantată, investiții pe care alte instituții de cultură, e drept, unele încremenite pe un anumit făgaș, le fac într-un cincinal. Prima dintre ele este terasa-acoperiș, o zonă folosită mulți ani ca spațiu de depozitare transformată în terasă, unde se proiectează filme, unde se va întâlni de pe 5 octombrie Clubul Lunaticilor să urmărească mensual luna plina. „Un loc în care cam toate evenimentele pe care le facem în foaier sau în Galeria de Artă Regală se încheie cu un cocktail sau cu o prezentare. Am transformat-o într-o sursă de bani“, explică Andrei Apreotesei.
Bugetul instituției a trecut de stadiul în care anterior conducerea se chinuia să repare găurile prin care ploua, sau măcar să cumpere găleți în care să strângă apa, pentru ca să însumeze aproape un milion de euro. În viziunea lui Apreotesei, nu trebuie să fie suportat doar de Primărie. Astfel că Ateneul a anulat pe cât posibil parteneriatele, iar oricine dorește să folosească spațiile trebuie să plătească. „Chiar de anul viitor bugetul oferit de primărie va începe să scadă – nu ne-am acoperit încă toate cheltuielile, dar ușor-ușor, în 5-10 ani sau chiar mai devreme, aș vrea ca Ateneul să nu mai fie o gură care mănâncă de la masa Primăriei, ci să vină cu aportul propriu. Să rivalizeze cu Teatrul Național. N-ai cum să-l inviți pe Purcarete aici, pe Mălaimare, să îți monteze la Ateneu. Nu vine că nu are ce să facă din punct de vedere tehnic, dar există dorința de a face din Ateneu o instituție performantă“, afirmă managerul.
Pe lista de investiții realizate se adaugă grădina de vară, transformată tot dintr-un spațiu de depozitare într-unul închiriat pentru grădinițe sau serbări, la care se adaugă și grădina de animale de companie și „Romantic parc“, zona din fața Ateneului, de unde a dispărut parcarea și a apărut un spațiu verde cu mese, scaune și ziare din perioada interbelică. La nivel de infrastructură s-au făcut lucrări de modernizare ale foaierului – „grupurile sanitare arătau sub orice critică și acum puteți vedea că de departe sunt cele mai frumoase și elegante din oraș“ – și investiții de 70.000 de lei în Sala Mare: schimbarea mochetei, retapițarea scaunelor, vopsirea pereților de metal și amenajarea scenei.
O altă sursă de venit este Sala de balet, care se închiriază cu 100 de lei pe oră și despre care managerul spune că este „cea mai frumoasă din Iași, invidiată de toți profesorii de dans“, cu rezervări zilnice, toată ziua după 12.00. Conform lui Andrei Apreotesei, banii investiți în amenajarea Sălii de balet s-au recuperat din încasări în trei luni și această activitate merge pe profit. Pe casa scărilor a fost amenajată o Galerie regală de artă, unde pot fi expuse 45-50 de lucrări în același timp.
Ce se va investi
Până la finele toamnei vor mai exista investiții majore la infrastructura Ateneului. Va fi refăcută fațada, un proiect suportat 80% din fonduri proprii (de aproximativ 30.000 de euro), când se va încerca redarea aspectului vechii clădiri a Ateneului. Însă cea mai mare investiție este venită din partea Consiliului Local Iași, Ateneul primind aproape 100.000 de euro ca să transforme Sala mare „Radu Beligan“ în sală de cinematograf. „Este primul cinema de stat după 1990, are un sistem adevărat de cinematograf care va fi montat – ecran 3D, sistem surround, tun de proiecție modern. Îl vom inaugura pe 20 octombrie, odată cu «Les Films de Cannes à Iași», în prezența maestrului Cristian Mungiu. Este una dintre promisiunile făcute de primar lui Cristian Mungiu și ne bucurăm, credem că este un pas în față“, a spus Apreotesei la o conferință de presă organizată joi, 21 septembrie.
Managerul, singurul care taie și spânzură pe plan artistic
Probabil însă cea mai mare schimbare este aprobarea unei organigrame care a permis angajarea a zece actori pe poziții permanente, cu salarii nete de peste 2.000 de lei pe lună. Într-o serie de materiale realizate în urmă cu doi ani de „Suplimentul de cultură“, în care am analizat activitatea instituțiilor din Iași, am scos în evidență dorința managerului de atunci al Ateneului, Liviu Brătescu, de a reuși să plătească mai bine actorii, fără a avea însă posibilitatea de a o face din lipsă de fonduri. Însă această angajare de zece actori a deschis fereastra organizării unei multitudini de spectacole de teatru care nu s-a limitat la nivelul Ateneului, ci a devenit un proiect în mai multe cartiere din Iași.
Actualul manager, deși crede că publicul Ateneului este același care se duce și la Teatrul Național, spune că merge mai mult pe comedii și pe spectacole ușoare „pentru că realmente acesta este publicul spre care vreau să mă îndrept, cel care nu are o cultură foarte bogată, publicul de masă, să îi spunem, pe care să reușesc să îl fidelizez. Ateneul a devenit o zonă intermediară – nu ai montările grandioase de la Operă sau de la Teatru, ci se adresează în special celor are iau legătura cu viața culturală“. Iar zona de teatru se dezvoltă: în octombrie vor fi trei premiere, una dintre ele fiind piesa Alegerea, scrisă de regele Mihai și regina Ana și pusă pentru prima oară în scenă în țară. Dar în toată luna sunt peste 30 de evenimente în care sunt implicați și actorii Ateneului.
Deși există pretențiile unei reputații similare cu cea a Teatrului Național, nu sunt aceleași filtre de selecție. La Ateneu este o procedură unică, care include un singur om – one-man show în selectarea pieselor ce vor fi montate, a actorilor, a regizorului și, în unele cazuri, și a regiei. „Singurul filtru sunt eu și cred că e normal să fie așa. Nu am nici un fel de comisie, din varii motive – principalul fiind acela că eu răspund și pentru piesele bune, și pentru cele mai puțin bune, așa că nu pot aduce o comisie artistică și să le zic faceți cum credeți voi, iar pumnii să mi-i iau eu în cap“, crede Apreotesei, care arată că, dacă o piesă nu se ridică la așteptările negociate cu regizorul, se scade atât bugetul, cât și onorariul, iar dacă lucrează cu regizori care „nu au avut performanțe ridicate în trecut“, se implică personal în supravegherea pieselor. „Sunt cazuri în care regizorii care doreau să monteze la Ateneu și au montat în alte părți, dar nu au avut cele mai reușite producții, le-am aprobat cererea, dar am urmărit îndeaproape procesul producției și aceasta a fost mai reușită decât în alte părți.“
„Calitatea creațiilor – la nivelul kitsch-ului“
Însă lumea culturală din Iași nu vede activitatea Ateneului, în special pe această zonă a teatrului, în termeni atât de roz precum managerul, care a tras întreaga activitate sub umbrela sa. Criticul de teatru Oltița Cîntec, spre exemplu, apreciază că misiunea culturală a Ateneului se plasează într-o zonă a ambiguităților în care nu își dă seama dacă este o acțiune voită de a se dori „multe și de toate“ sau o lipsă de strategie. „Ateneul s-a schimbat: și-a schimbat numele – nu mai e Ateneul Tătărași, e Ateneul Iași, sigla te trimite vizual la ceva regal, deși antecesorul instituțional, cel fondat în 1920, își asuma dimensiunea populară; a refăcut sala de spectacole, ceea ce în principiu e bine, căci avea din construcție o mulțime de deficiențe; s-au amenajat spațiile din față, grădina etc. Din păcate, însă, din perspectiva activităților plasate sub semnul artelor spectacolului, lucrurile sunt foarte amestecate, iar calitatea creațiilor se află adesea la nivelul kitsch-ului“, crede Oltița Cîntec.
Aceasta arată că în privința Ateneului nu se distinge o linie repertorială, titlurile par așezate pe principiul „cutie poștală“, în care „fiecare vine cu ce proiect vrea“, fără un plan elaborat, iar pentru a deveni popular s-au făcut și se fac concesii artistice, care sunt „inacceptabile pentru un așezământ de creație, coborând scena la nivelul așteptărilor sălii, când benefic este ca sala să fie ridicată la nivelul scenei. Teatrul nu este doar distracție, el are o importantă componentă formativă, iar a recurge la îngroșări, la un stil de joc exagerat, numai de dragul de-a face publicul să râdă, transformă un produs cultural într-o șușă. Iar șușele nu au ce căuta în instituții publice de cultură. La o privire generală, există o discrepanță uriașă între ambalajul pe care Ateneul Iași l-a făcut pentru activitățile sale și conținutul de sub acel ambalaj. Ambalajul e ochios, dar ceea ce descoperi când îl dai la o parte este, în multe cazuri, de un gust îndoielnic“, explică Oltița Cîntec.
Dacă directorul artistic al Teatrului Național, Daniel Busuioc, afirmă că nu se pronunță asupra calității spectacolelor de la Ateneu fiindcă nu le-a văzut, dar nu vede nimic rău „în adresarea către un alt public, de un alt nivel“, fostul manager al Ateneului, Liviu Brătescu, ridică o serie de semne de întrebare cu privire la pluralitatea activităților desfășurate în clădirea din Tătărași. „Dacă mi-aș permite să fac o sugestie, ar fi legată de canalizarea acțiunilor, care să aibă loc în mai puține direcții și să aibă consistență, decât în ideea de a acoperi cât mai multe paliere. Totul e cu dus-întors și riști să capeți o alură de casă de cultură“, a apreciat acesta.
Mai spune că apreciază încrederea cu care au fost învestiți tinerii actori cu care Ateneul a lucrat în trecut și că direcția teatrului, în special cel pentru actorii și regizorii tineri, ar putea fi una de viitor, aspect pe care l-a declarat public și Andrei Apreotesei în mai multe rânduri. „Am încredere în trupa de actori, sunt mulți cu care am colaborat și eu și sunt actori tineri și valoroși. Între un Arșinel sau Stela Popescu sau oricare dintre actorii care sunt acum la Ateneu, îi prefer pe aceștia din urmă“, a spus Liviu Brătescu.
Managerul Ateneului crede că mulți dintre cei care contestă activitatea culturală a Ateneului nu au venit la spectacole și subliniază că încearcă să promoveze actorii tineri și regizorii cărora nu li s-au dat prea multe șanse până acum. „Probabil așa arată (n.red.: lipsa calității actului cultural) dacă vedem din perspectiva unui Teatru Național sau chiar a Teatrului «Luceafărul», dar trebuie să ținem cont că Ateneul nu trebuie privit din perspectiva unui teatru clasic – unele spectacole sunt mai bune că sunt realizate de regizori experimentați, altele mai slabe că sunt realizate de regizori care nu au regizat niciodată“, a spus Andrei Apreotesei.
Cinematografele, o piatră de moară?
Ateneul, în plină campanie de dezvoltare a activității, a ajuns să fie garant și diriguitor și al cinematografelor din Iași, câștigate după un proces anevoios de Primărie de la RADEF. După preluare, managerul Ateneului a vrut să închidă instituțiile, dar Primăria s-a opus, astfel încât s-a ajuns, la o variantă de compromis, în care vor fi desfășurate activități adiacente celor cinematografice cât timp vremea o va permite, pentru că „vedeți apusul și răsăritul soarelui prin tavanul de la «Republica»“. Există deja planuri pentru felul în care vor arăta și care va fi destinația clădirilor-simbol, cinematografele Iașului. Acestea presupun investiții mari, bani care nu pot fi obținuți din fonduri europene și asupra cărora Primăria nu are un orizont ferm de finanțare, mai ales că ar fi vorba de aproape 20 de milioane de euro. „Nu a fost o dorință personală să preluăm cinematografele, dar a fost o variantă bună și salvatoare pentru primărie, care trebuia să le ia în subordine directă și putea face asta doar sub Ateneu sau Direcția de Cultură. Ele se află într-o stare mult mai rea decât se știe. La ultima ședință de Consiliu Local s-au votat banii pentru expertiză – se demarează procedurile pentru acest serviciu de expertiză, problema e că nu se poate interveni cu nimic până când expertiza nu este gata“, a declarat Andrei Apreotesei.
Practic, din primele discuții se dorește ca cinematograful „Victoria“ să devină un fel de Sală a Palatului în Moldova. Se pot face lucrări la structură și orice fel de investiții și reparații pentru că nu a fost înregistrat ca monument, însă există două spații la parter care au fost vândute către particulari – o parfumerie și un cabinet stomatologic. Fie că se va dărâma și se va construi de la zero sau e vorba de renovare, „Victoria“ se dorește a fi un spațiu strict pentru concerte mari, pentru conferințe, congrese, „pentru lucruri care țin mai mult de divertisment decât de cultură“, existând chiar și discuții cu privire la o supraînălțare. Planurile presupun păstrarea vechii fațade a clădirii care a fost în Piața Unirii (Hanul Bacalu) sau a uneia care să preia elemente de arhitectură de la Hotelul Traian. În ce privește „Republica“, aici se doresc investițiile cele mai mari, urmărindu-se refacerea după schițele originale ale vechiului cinematograf „Trianon“, care să rivalizeze cu clădirea Teatrului Național. Sala ar fi mai mare cu peste o sută de locuri, dar trebuie făcute investiții în tehnica de scenă, o fosă mai mare, în care să încapă toată orchestra, nu ca în cazul Operei, care ține o parte din orchestră în lojă. „Dacă facem de la început așa cum trebuie, avem șansă să facem ceva bun, dar lucrurile astea costă. Fundația la clădire e cea din 1923, trebuie lucrat cu multă grijă și sunt multe lucruri încă nedescoperite“, a spus managerul Ateneului.
Cinematograful „Tineretului“ trebuie dărâmat – cel puțin asta e concluzia la care se așteaptă reprezentanții Primăriei de la comisia de evaluare. Există însă și revendicări asupra terenului, care au dus la procese între Primărie și Biserica Banu. Cinematograful „Dacia“ ar fi cel mai ușor de renovat și pus în funcțiune, fiind estimată o sumă de 500.000 de euro pentru a-l face „ca nou, bine întreținut“. Pe lângă cinema, se dorește acolo instituirea unor spectacole pentru copii, serbări, întâlniri și există săli ce pot fi utilizate pentru cursuri. Despre cinematograful din Copou, tot ce se știe în acest moment este că Primăria ar dori să deschidă un proces pentru a-l recupera. „Evident, este o veste bună că au fost recuperate cinematografele. În astfel de situații, când noi spații urmează a fi redate activităților culturale sau când se urmărește diversificarea evenimentelor deja existente, cercetările asupra consumului cultural local și strategiile culturale elaborate de profesioniști se dovedesc a fi foarte utile. Deciziile se fundamentează întotdeauna pe cercetare, pe consultarea comunității“, a declarat scriitorul Dan Lungu, senator de Iași.