O multime de oameni cu serviete se opreau la baza ei si brusc se inaltau in zbor pina dispareau intr-o volbura alba. O pisica mica si roscata, avind sapte capete insirate de-a lungul spinarii, se freca de coapsele muzei, deja afundata pina la jumatate in asfalt.
Iesind din cafeneaua scriitorilor, dupa doua saptamini de cautat un artist pe care sa-l inspire si impreuna sa infaptuiasca minuni nemaivazute, muza, cu fata trasa, obosita, oprea trecatori grabiti intrebindu-i daca nu vor sa scrie o poezie, oferindu-si ajutorul pentru citiva banuti de cafea. Poate au pe cineva drag caruia sa-i scrie o epigrama, poate o carte postala pe care sa-i ajute s-o deseneze, poate un cintecel pe care sa-l compuna impreuna. Dar nimeni n-o baga in seama. Citiva se uitau amuzati la pisica cu sapte capete care miorlaia linia melodica de la Moon river, unii chiar se opreau si o filmau cu telefonul mobil. Pisica incepea timid, cinta mai intii pe doua, apoi pe trei, apoi, cu timpul, pe patru tonalitati, cu sase din cele sapte voci pe care le poseda. Cinta maiestuos, inaltator, unii chiar plingeau la Adaggio-ul lui Albinoni, cinta teme clasice, teme din filme, teme din vremurile de glorie ale comunismului, care stirneau simpatia celor nostalgici. Cinta un album intreg de la Placebo, in parc, pe la amiaza, cind se schimbau turele de elevi de la liceu. Cinta romantele Ioanei Radu in fata casei de pensii si din cer curgeau lacrimi de batrini miscati.
Acum e un fenomen la nivelul intregului oras. Pisica oranj cu sase voci. Am auzit chiar ca Institutul Cultural Roman ar vrea s-o exporte. De muza nu s-a mai auzit nimic. Dar eu am vazut-o, chiar zilele trecute, in magazinul de unde cumpar mincare pentru pisici. Arata destul de obosita si am avut impresia ca doar eu o vad. I-am zimbit si am vrut s-o felicit, sa-i spun ca am auzit de succesul ei, dar nu m-a vazut. A trecut prin mine si a iesit. Apoi a intrat cineva strigind euforic ca a vazut-o pe pisica oranj intr-o masina plecind chiar de aici din fata!