Sunt sute de ani de când omenirea nu poate dormi, chinuită fiind de o întrebare ce nu părea a-și afla vreodată răspunsul.
Cum au cărat, dom’le, egiptenii ditamai blocurile din piatră, unele chiar de la opt sute de kilometri distanță, din cariera numită Tura, pentru a construi piramidele celea? De unde atâta forță brută la băieții ăștia îmbuibați cu bere şi turte?
Chiar credeați că erau ei înnebuniți de dragoste față de Kheops și le-au împins prin nisip, dându-și, la propriu, duhul de osteneală? Evident că nu, fiindcă și ei aveau familii și cocioabe în care sperau să se îmbogățească de pe urma turiștilor care urmau să caște ochii la minunatele tetraedre regulate cu baza pătrată. Probabil că muncitorii au zis ceea ce ar zice și în ziua de azi: boss, te descurci, noi vrem să avem materialul la mână. Plus țigări și băutură. Ăsta este unul dintre motivele pentru care a fost inventată ingineria și pentru care există pe șantier băieții ăia bine plătiți, cu mâini nebătătorite, care plimbă mapa și ruleta și dau indicații prețioase. Unul dintre ei s-a strofocat, a privit în zare în direcția Tura și a dat măsura calităților sale inginerești: băi, dar Nilul? Dacă aducem cataroaiele pe Nil?
A doua zi inginerul a cerut audiență și l-a rugat pe Kheops să dea un decret divin prin care fluviul să fie obligat să curgă spre Giza. Dar se pare că pe Nil l-a durut la crocodili de ordinul primit. A zis că băi, fomiștilor, să ziceți mersi că vă inund din când în când. Vreți apă, puneți mâna pe lopeți. Și uite cum a apărut noul decret, care îl abroga pe precedentul și care ordona construirea unui canal care să aducă zoaiele fluviului până la locul faptei. Una câte una, două câte două, pietrele au fost astfel urcate în bărci și aduse, lin, până sub nasul muncitorilor. Însuși Noe s-ar fi întors în mormânt, de ciudă că a ratat un asemenea ciubuc. Acum, vă rog să nu vă închipuiți că inventez povești de adormit omenirea. Băi, s-au descoperit canalele de navigație, sub nisip, nu vorbesc prostii. Plus un papirus, în portul Wadi Al-Jarf, în care este descris modul în care a funcționat acest sistem revoluționar de transport.
Așadar, se pare că nu a fost mâna extratereștrilor. Omenirea poate, în sfârșit, dormi liniștită. Încă o mare victorie a creierului cu înclinații tehnice, jos pălăria pentru toate Facultățile de Construcție. Eu, totuși, o să adorm greu și diseară. Mă chinuie gândul că, din cauza abandonării proiectului Canalul Dunăre-București, nu mă pot minuna de Piramida Mântuirii Neamului.