Închipuiți-vă o lume în care povestea lui Harap Alb nu se termină cu acesta îngenunchind în fața Împăratului Verde alături de fata Împăratului Roșu. Că Păsărilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă și restul confraților lui Harap Alb sunt mutanți, cum sunt X-Menii moderni, că fiecare are câte o superputere și că Ion Creangă ar fi scris despre personaje precum cele din Marvel cu 100 de ani înainte de a apărea acestea în literatura mondială.
Și-a închipuit Marian Coman, unul dintre cei mai promițători scriitori de literatură fantasy din România, venit la Iași în cadrul FILIT, la Casa „Fantasy“.
Pornit de la proiectul „Harap Alb continuă“, o revistă de benzi desenate care duce mai departe în universul fantasy povestea lui Creangă, pornit de la o provocare, s-a născut Haiganu. Două romane despre povestea lui Ochilă, un zeu aruncat pe pământ care aude toate gândurile în vocile oamenilor. Un personaj care cunoaște viitorul, dar nu îl poate schimba. „Să te pui în pielea unui zeu este o mare provocare și am spus că, din toate personajele creionate de cei de la Harap Alb Continuă, acesta era cel mai greu, că este cea mai mare provocare. Și am spus că din toate personajele este cel mai greu de făcut – acesta a fost pariul meu“, povestește Marian.
Ceea ce a pornit ca o poveste de trei-patru episoade, un foileton ce trebuia să fie publicat în paginile revistei, s-a transformat în două romane despre Ochilă, de fapt, despre Haiganu, Fluviul șoaptelor și Furia oarbă, în timp ce Tristețea zeilor va încheia anul viitor trilogia. „Vreau să mulțumesc organizatorilor FILIT pentru faptul că au întins această mână către literatura fantasy, către acești scriitori, către această zonă culturală care nu trebuie privită ca un soi de Cenușăreasă a literaturii. Și cred că FILIT devine unul dintre cele mai importante festivaluri de literatură din Europa“, a mai spus Marian Coman.
Un univers creat prin telepatie
Casa „Fantasy“, coordonată de Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi“ din Iași, parte a FILIT la Casa Sindicatelor, a fost plină de elevi pe care Marian Coman i-a cucerit încet-încet, învăluindu-i într-un univers fantasy despre care a promis că „vă va și speria puțin, sper“.
„Mereu am visat la lucruri care nu există. Ai șansa să faci personaje și lucruri să prindă culoare. Stephen King o spunea mai bine decât mine, literatura fantasy e o formă de telepatie – e fascinant cum un om de acum 300 de ani reușește să îți transmită prin spațiu și timp gândurile lui și să le facă să se recompună în mintea ta de cititor, ca imagini, sentimente, și e vorba de construcții, orașe, lumi întregi“, crede scriitorul. Fascinat de literatură SF și apoi fantasy încă de la 12-13 ani, Marian Coman le-a spus elevilor că a identificat-o ca fiind mediul în care se mișcă cel mai natural, forma cea mai la îndemână de a evada. Se bucură și că a avut părinți care l-au lăsat să experimenteze astfel și că nu l-au împins să-și caute „o meserie adevărată“.
„Literatura fantasy are acces mai mare decât un alt tip de literatură la un fel de arhetipuri care se ascund în fiecare dintre noi. Să scrii în zona asta, din punctul meu de vedere, dă acces la o conexiune foarte ușoară cu cititorul, reușești să pătrunzi prin masca unor eroi sau supereroi la ce are mai profund. Sunt matrici care zac mai mult decât în alte părți în sufletul nostru și se recompun în literatura fantasy. Asta este impresia mea.“ Iar celor care s-ar pregăti de o carieră ca scriitor le-a spus să se pregătească și pentru gusturi amare, dar că se poate trăi din scris. În fond, ce nu se poate face în fantasy?