Din prima categorie as aminti cazul surdomutului (din Decapolis) caruia Iisus ii spune: „deschide-te” (si acesta chiar se deschide ori, mai exact, se destupa la urechi si la gura). Din a doua categorie as aminti cazul meu preferat pentru taria vizibila a Mintuitorului, acela al demonizatului din tinutul Gadarei, ai caror demoni (legiune, doua mii), odata exorcizati, intra in celebra turma de porci care se arunca in mare. Dintre revelatiile cosmice, amintesc mersul pe ape. Dintre reinsufletiri, cazul lui Lazar (chiar daca si celelalte sint la fel de spectaculoase). Iar dintre gesturile alchimice, sint la fel de importante atit inmultirea piinilor si a pestilor, cit si preschimbarea apei in vin, la nunta din Cana.
Ei bine, pentru mine, admit ca nu stiu intru totul de ce (nu am adica un sens foarte limpede al revelatiei-impact pe care acest miracol il are asupra mea), cea mai importanta minune este aceea a mersului pe ape. E noapte, Iisus a stat cu multimile in timp ce si-a trimis ucenicii pe mare, apoi s-a retras sa se roage, dupa miezul noptii, urmind ca dupa rugaciune sa se alature ucenicilor sai. Si li se alatura intr-adevar, dar nu intr-o forma fireasca, ci intr-una insolita: El calca pe ape, fara sa se scufunde, controlind atit marea, cit si intunericul. Dar mai ales controlind moartea. Poate ca acesta este lucrul care m-a izbit si care a distrus cel mai tare logica mea. Zarindu-L pasind pe mare, in noapte, ucenicii Il confunda cu o naluca terifianta: poate ca ei au totusi intuitia identitatii celui care vine spre dinsii, dar rational vorbind acea identitate ii socheaza. Drept care Iisus trebuie sa le vorbeasca astfel incit ei sa Ii recunoasca glasul si sa stie ca este chiar Invatatorul.
Ceea ce ii sperie pe ucenici este tocmai intuitia faptului ca Iisus poate controla moartea si ca El stie acest lucru. Poate ca reinsufletirile propriu-zise (fiul vaduvei din Naim, fiica lui Iair, Lazar) sint mai spectaculoase la nivel carnal (trupesc) ca minuni, dar mersul pe ape este tot un soi de reinsufletire, chiar daca simbolica (si de o anvergura cosmica aparte), Mintuitorul dovedindu-le ucenicilor sai morti de frica un lucru esential: ca nu trebuie sa fie inspaimintati de moarte, pentru ca aceasta poate fi controlata, aceasta poate fi calcata in picioare. Nu e putin lucru, zic eu.