Gao Xingjian a vorbit în viața lui despre libertate mai mult timp decât a trăit-o. La toate festivalurile, în toate discuțiile publice, indiferent dacă a abordat dramaturgia, literatura, cinematografia sau pictura, curiozitățile din public, din sală, ale moderatorilor, invitaților și prietenilor s-au legat invariabil de libertate. Inevitabil, dacă stai să te gândești, fiindcă vorbim de un Laureat al Premiului Nobel în 2000, care a trăit o jumătate din viață sub amenințarea morții dacă era descoperit lucrând la operele sale. Un om care a scris fără să le spună prietenilor, fără să îi spună soției, pentru a se proteja atât pe el, cât și pe ei. Un om care își ținea îngropate manuscrisele atunci când nu scria, ca să nu fie găsite, și care le ardea la primul semn că regimul opresiv chinez ar putea pune mâna pe ele.
Un moderator pierdut în șabloane
Pe scena din Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ din Iași, Bogdan Ghiu, moderatorul celei de-a treia Seri FILIT, a avut oportunitatea să nu mai întrebe despre fugă, despre libertate.
Într-o discuție ce se anunța să dureze două ore, Bogdan Ghiu putea să-l provoace pe Gao Xingjian să discute despre o relație din ce în ce mai complicată cu China, țară cu care nu se mai identifică, de o relație proaspăt descoperită cu România, de care Gao Xingjian spunea cu o zi mai devreme că s-a îndrăgostit și că este „un miracol că a scăpat de comunism“. Însă moderatorul nu a profitat de șansa ce i s-a oferit, astfel că am aflat din nou că Gao Xinjian nu crede în „-isme“, în ideologii, că se îndoiește profund de orice fel de angajare politică și e un om „care a cunoscut răul în toate formele sale“. Apoi, timp de aproape 90 de minute, Gao Xingjian a fost lipsit de provocări și împins de moderator din șablon în șablon, însă a reușit să încânte publicul din Iași.
Fuga de trecut, fuga spre viitor
Piesele de teatru scrise de Gao Xingjian în anii ’80 erau considerate prea avangardiste și au fost interzise într-o „mișcare împotriva poluării spirituale“. În discursul său de la decernarea premiului Nobel, Gao Xinjing a spus despre scriitori că sunt persoane obișnuite, poate mai sensibile, dar „oamenii care sunt foarte sensibili sunt adesea și mai fragili. Un scriitor nu este purtătorul de cuvânt al oamenilor și nici întruchiparea corectitudinii“.
Ca un bunicuț filosof, Gao, cum îi spuneau inclusiv voluntarii FILIT, a împărțit fără patos și cu multă răbdare înțelepciune pentru toți cei deschiși să o primească. „Fuga este necesară pentru a supraviețui. Este necesară, este salutară, este ceva pozitiv – atât pentru supraviețuire, cât și pentru a ieși din ideologiile înțepenite ale secolului XX. Trebuie să ieșim din ele pentru libertatea spiritului și a creației artistice.“ Gao Xinjian vorbește despre o alergare permanentă prin care a trecut toată viața sa, dar nu pentru a fugi de ceva, ci pentru a căuta anii pe care i-a pierdut într-o țară în care libertatea de exprimare n-a fost niciodată o prioritate. „De ce să mai fugim în libertate?“, îl întreabă Ghiu. Întrebarea a aprins o flacără în Gao Xinjian, pe când traducătoarea făcea un efort aproape suprauman ca să poată ține pasul.
A început să vorbească despre cum libertatea este o necesitate vitală, dar că există în permanență constrângeri și opresiuni și că este nevoie de luciditate pentru a continua să fugim, să ne eliberăm. Fugă, luciditate și eliberare au fost cuvintele-cheie ale primei jumătăți a celei de-a treia Seri. „Secolul XX a inventat tot felul de «-isme» – marxism, socialism, comunism, dar și liberalism, care ne leagă fie de o ideologie de piață, fie de o putere politică. Trebuie să ne desprindem și de una, și de cealaltă. Același secol a supus și literatura și arta unor angajamente subsumate unei cauze ce a servit unei puteri, indiferent de culoare. Individul e liber, e viu, trebuie să își ia libertatea în propriile mâini“, le-a spus Gao celor din sală.
Răzbunarea, un lucru stupid
Încă din interviurile pe care le dăduse cu o zi înainte presei, Gao Xingjian a refuzat să comenteze prea mult subiecte politice. În China a spus că nu se va mai întoarce nici dacă va cădea regimul, iar politica a spus că nici măcar nu îl preocupă, câtă vreme nu intervine în actul artistic. Despre comunism a spus că a fost vândut publicului de larg consum ca o utopie și s-a transformat într-un final într-un flagel care a infectat aproape un întreg continent. „În toată istoria omenirii și până astăzi, politica a însemnat invadarea, pătrunderea în ființa umană. Nu are sens să vorbim în general despre om, omul este o noțiune abstractă, vorbim de rezistența indivizilor, trebuie să ne întoarcem la indivizi, la ființele umane“, a afirmat acesta. Probabil cel mai puternic lucru pe care l-a spus în toată seara Gao Xingjian s-a legat de răzbunare. Un om care a fost hăituit de un regim opresiv, împins spre exil de 30 de ani, un regim care nici măcar nu l-a recunoscut ca cetățean chinez atunci când a primit Premiul Nobel și care l-a atacat și mai mult cu acea ocazie, Gao Xingjian a precizat că răzbunarea nu este o armă pe care ar dori vreodată să o folosească. „Răzbunarea mi se pare ceva stupid – trebuie ca spiritul să zboare, trebuie un nou orizont, o perspectivă care va conduce la adevărata creație.“ Creația a fost și cea care i-a împins pașii la Iași, fiindcă tot timpul liber și l-a petrecut vizitând muzee, absorbind tot ce poate oferi cultura ieșeană. Mai puțin literatura, unde „nu mă descurc foarte bine cu limba, încă“.
FOTO: Andi Spot