„Bai, sa-mi frig una daca va mint… Eram la bunica-mea, la tara. De vreo saptamina il pindeam de dupa o tufa de maces pe unu’, Cornel, sa-l prind singur, fara frate-su, si sa-i sparg fata. Nici nu mai stiu ce-mi facuse… Si, dupa calculele mele, aveam toate sansele sa-l sparg pe Cornel de unu’ singur. Si, iata-l, apare bovanul, pedalind smechereste pe bicicleta, fara sa se tina de coarne, cu miinile intinse asa… – aici ne-a aratat cum isi tinea Cornel bratele desprinse de corp –… ca o pasare in zbor… Si, deodata, mi-am schimbat planul de bataie.
Aveam linga mine un bat de rezerva, in caz ca nu fac fata cu pumnii. L-am apucat frumos de un capat, am iesit repede de dupa tufa de maces, chiar in clipa in care Cornel zbura prin dreptul ei, si i l-am bagat intre spitele de la roata din fata. Bovanul si-a continuat zborul lin, fara bicicleta, care a intepenit si a cazut linga picioarele mele. Cornel inca mai plutea… Din pacate, chit ca a dat din brate foarte repede, sa-mi frig una, a facut crater la impactul cu solul. Au trecut vreo citeva minute pina sa se linisteasca norul de praf pe care il ridicase de la pamint. Cind s-a linistit, am vazut vreo doi metri de urma de frina, apoi pe el, lat, intins pe burta, aratind ca un desen din alea pe care le fac politistii pentru a marca locul crimei… Ce sa-l mai bat? Mi s-a facut mila. I-am dus bicicleta, l-am ajutat sa se ridice si i-am dat de inteles ca asta a fost tot: Mars acasa!… Pina spre seara, am stat ascuns intr-o livada. Am dormit o vreme pe iarba.
M-am trezit si am prins un bondar. Cred ca racisem. Imi curgeau mucii. Mi i-am sters cu dosul palmei. Apoi l-am vazut pe fratele lui Cornel, calare, plecind sa-si lase calul la pascut. Am stat trintit la pamint, nemiscat, ascultind zumzetul bondarului inchis in causul palmei. M-am jucat cu el. L-am bagat in sin, am rupt o ata de la tricou si am legat-o de un pai. Am scos bondarul, i-am infipt paiul in cur si i-am dat drumul, tinind strins de capatul atei. Intii bondarul a cazut in iarba. Credeam ca a murit. Dar nu. Si-a desprins aripile, pornind intr-un zbor la mica inaltime, ingreunat de paiul din cur. M-am ridicat si eu, mi-am sters din nou mucii cu dosul palmei si am luat-o dupa bondar, strunindu-l de ata… Sa-mi frig una daca aia nu a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.”