Am mai scris și altă dată despre Teatrul Dramaturgilor Români, creat anul trecut de Primăria Generală a Bucureștiului, un proiect în care nu cred din punct de vedere artistic și nici din perspectiva necesității unei asemenea instituții.
Există o rețea solidă de teatre naționale și dramatice care, printre altele, se îngrijesc de dramaturgia națională, o aduc în lumina reflectoarelor. Există trupe independente care dezvoltă proiecte ingenioase compuse după noile practici scenice. Există multe concursuri de dramaturgie, se acordă premii, se tipăresc volume. Adică viața piesei autohtone de teatru, fie ea clasică ori modernă, nu e chiar atât de amară. Sigur, întotdeauna se poate mai mult, mai bine, mai altfel, dar ar fi multe alte direcții ale teatrului nostru care ar necesita o atenție mai aplecată a autorităților, iar nu înființarea unei instituții care să se ocupe exclusiv de dramaturgii români. Acum, dacă tot a fost fondat, să vedem și cu ce se ocupă teatrul acesta.
Aflu, de pe contul de Facebook al așezământului, că „organizează prima ediție a Festivalului Dramaturgiei Românești Contemporane, în perioada 6-12 noiembrie 2017 la București“. Sfântă originalitate! La Brașov, la Teatrul „Sică Alexandrescu“, a devenit o tradiție Festivalul Dramaturgiei Contemporane (ediția a 26-a, anul trecut), unde sunt prezentate și multe spectacole pe texte românești. La Timișoara, se face Fest FDR – Festivalul European al Spectacolului – Festivalul Dramaturgiei Românești, cu un modul „dedicat spectacolului pe text românesc“, de multe sezoane. Practic, nu există festival în țară unde să nu fie și creații scenice inspirate de dramaturgia autohtonă de azi sau din trecut. Deci chiar nu erau motive de panică în acest sens.
Am mai aflat din comunicatul lansat de Teatrul Dramaturgilor Români că la „Festivalul Dramaturgiei Românești Contemporane participă spectacole cu piese românești contemporane ale unor teatre profesioniste naționale, municipale sau companii teatrale private. Piesele vor fi selectate dintre cele ale anului calendaristic curent, care au avut premiera anul acesta sau, în mod excepțional, în orice moment al stagiunii precedente“. Exprimarea e cel puțin confuză, de fapt e de-a dreptul hilară, dar după nedumerirea inițială și accesul de râs care i-a urmat, mi-am dat seama că de fapt enunțul exprimă foarte limpede confuzia structurală a organizatorilor, absența oricărui concept minimal, coerent. Fraza pare decupată din Caragiale sau din teatrul absurdului, iar formularea denotă ignorarea celor mai elementare reguli ale teatrologiei: piesele nu au putut avea premiera, piesele sunt textele scrise, spectacolele realizate pe baza lor au avut premiera. Nici nu vreau să-mi închipui cum va arăta programul, dacă anunțul arată în acest hal. În schimb, e limpede lipsa unui criteriu în privința intervalului în care a fost realizată producția.
Un ditamai palmares, care lasă să se întrevadă un ditamai buget
Stați să vedeți ce urmează: „În cadrul Festivalului există o secțiune Concurs destinată dramaturgilor români debutanți, iar tema pentru competiție este la alegerea autorilor“. Să recurgem puțin la memoria recentă și să ne amintim că pe 18 august, același Teatru al Dramaturgilor Români lansa „Concursul Național de Dramaturgie Românească. Tema pentru prima ediție este Unirea în destine individuale, temă propusă cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire. Concursul se adresează dramaturgilor, debutanți sau consacrați, din România și autorilor de limbă română din străinătate. Juriul va avea în vedere, la lectură, criterii privind calitatea scriiturii, originalitatea subiectului, respectarea temei Unirea în destine individuale, relația teatrului cu societatea, acuratețea limbajului adaptat temei. După o primă selecție se vor alege cinci texte care vor fi cercetate la atelierele de dramaturgie din cadrul Mansardei Dramaturgilor Români (Muzeul Național al Literaturii Române), fiind mai apoi prezentate publicului larg în spectacole-lectură în spațiile TDR. După vizionarea spectacolelor-lectură, juriul va desemna textul câștigător care va intra în producție în stagiunea următoare la Teatrul Dramaturgilor Români, rămânând în repertoriul acestuia“. Modalitatea de selectare a câștigătorilor era cel puțin stranie, presupunând „cercetarea“ lucrărilor dramatice prin spectacole-lectură (?!) „prezentate publicului larg“ (lecturile publice au, prin definiție, un public restrâns, de experți, de regulă). Tema era total neinspiratoare, de un tezism ce amintește de ideologii vetuste. Ce ar putea scrie un autor pentru a ilustra tematic Unirea în destine individuale? Conform noului anunț, nu pot decât să îmi imaginez că la concursul din vară s-a renunțat. Și că acum toate energiile autorilor dramatici se vor concentra pe noul call, cu temă la liberă alegere.
Ca să fie totul zeiss, festivalul se va încheia cu o Gală, festivitatea de decernare a premiilor, pe 12 noiembrie. Jurații vor fi exclusiv dramaturgi și vor avea la dispoziție o grămadă de premii: „premiul pentru debut (dramaturgi), cel mai bun spectacol, cel mai bun text, cea mai bună regie, cea mai bună scenografie, cel mai bun actor, cea mai bună actriță, premiul pentru critică dramatică și/ sau istorie teatrală, dramaturgul anului“, cum precizează în continuare organizatorii. Mă și întreb unde vor găsi atâția dramaturgi?
Un ditamai palmares, care lasă să se întrevadă un ditamai buget!
M-aș înscrie la premiul pentru critică/ istorie teatrală, dar nu cred că mă calific. În lumina condițiilor din anunț, ar fi trebuit probabil să scriu numai despre spectacole realizate pe texte românești. Și, în nici un caz, să nu iau peste picior demersurile instituției organizatoare. Dar ziceți și voi, cum e posibil așa ceva?
2 comentarii
Despre creațiile dramaturgilor europeni, fără valoare jucate la noi și plătite cu bani publici (în definitiv teatrele „de stat” funcționează cu fonduri publice) ce părere aveți? Ce facem? Imităm cinematografia unde șablonul american e preferat oricărei producții românești?
Nu prea inteleg…destinul individual este un concept tezist care tine de o ideologie invechita?! Nu inteleg nici de ce nu urmarim intai ce are de spus acest teatru si apoi sa criticam, eventual constructiv (daca tot v-ar interesa premiul pentru critica). Avem cumva prea multe teatre in capitala si suntem prea sufocati de arta sau productii romanesti? N-as zice…