Interviu cu istoricul Vasile Docea
De cind se stie de existenta jurnalului regelui Carol I?
Abia acum, odata cu publicarea primului volum al jurnalului regelui Carol I, a devenit o certitudine faptul ca acest document exista. Pina acum, specialistii doar au banuit existenta lui. Ceea ce se publicase anterior au fost Memoriile regelui. Oricine citea cu atentie Memoriile isi putea pune intrebarea daca nu cumva acestea aveau la origine un jurnal, data fiind precizia reproducerii datelor si informatiilor. Mai mult decit atit, pe la inceputul secolului XX, in Germania a aparut un mic volum continind insemnarile zilnice ale lui Carol I din vremea in care acesta, anterior venirii in Romania, luase parte la campania militara germana impotriva Danemarcei. Perioada pe care se intind acele insemnari e scurta, de doar trei luni la inceputul anului 1864. In epoca, volumasul a trecut relativ neobservat, iar apoi a fost uitat.
Dupa ce, la inceputul anilor 1990, am descoperit jurnalul in Fondul Casei Regale, pastrat la Arhivele Nationale din Bucuresti, am facut public acest lucru pe la diferite reuniuni stiintifice din tara, si din strainatate. Din reactiile colegilor istorici, m-am convins ca jurnalul trezeste un mare interes. Foarte multi mi-au spus, in ultimii ani, ca asteapta publicarea lui.
De cind a inceput Carol I sa tina un jurnal?
De la virsta de 17 ani, din anul 1856. Tocmai terminase studiile gimnaziale, isi luase examenul de sublocotenent si urma sa-si continue pregatirea la scoala militara. Tatal sau l-a trimis, atunci, intr-o calatorie prin Elvetia si nordul Italiei. Era insotit de educatorul sau, dr. Georg Schaeffer, un intelectual distins (mai tirziu avea sa ajunga profesor de istoria artei la Universitatea din Darmstadt), care l-a indemnat sa isi faca insemnari despre acea calatorie. Jurnalul inceput atunci a fost continuat de Carol de-a lungul intregii vieti, pina in ziua mortii, in anul 1914. E vorba, dupa cum vedeti, de o continuitate de aproape sase decenii.
Care era scopul acestor insemnari?
Nu am reusit sa aflu cu certitudine de ce regele facea aceste insemnari zilnice. El nu explica nicaieri de ce scrie, nu este un teoretician al jurnalului, ci un practicant. In legatura cu aceasta intrebare, pe care mi-am pus-o si eu, ba chiar in repetate rinduri, nu pot decit sa aproximez raspunsul. Cred ca exista mai multe motivatii ale tinerii jurnalului. In familia Hohenzollern era deja o traditie. Tatal lui Carol, principele Carol Anton de Hohenzollern Sigmaringen, a tinut un jurnal de-a lungul intregii vieti. Bunicul, care se numea tot Carol si care a domnit in principatul de la Sigmaringen pina in 1848, insemnase la rindul sau, ocazional, fapte si ginduri, pe care chiar le-a publicat intr-o placheta. Sotia lui Carol, regina Elisabeta, tinea si ea un jurnal. Ne aflam, iata, intr-o lume a insemnarilor zilnice, in care mai degraba ar fi parut neobisnuit sa nu tii un jurnal! A doua explicatie sta, cred, in educatia primita de Carol. Documentele de familie din perioada tineretii dezvaluie faptul ca atit el, cit si fratii lui erau educati in spiritul responsabilitatii pentru propriile fapte. Tatal i-a scris lui Carol in repetate rinduri, in perioada tineretii, ca nu trebuie sa se multumeasca cu faptul ca s-a nascut print. Acest titlu de noblete trebuia, in opinia tatalui, sa fie meritat, sa fie cistigat si recistigat zilnic, prin ceea ce face si prin felul in care se poarta. Pentru oamenii educati astfel, jurnalul este un fel de oglinda, un soi de autotestare a responsabilitatii, a faptului ca nu ai nimic de ascuns sau ca nu iti este rusine de nici una dintre faptele pe care le faci. In sfirsit, un al treilea motiv al scrierii jurnalului trebuie sa fie nevoia de a tine pur si simplu evidenta lucrurilor, faptelor, intimplarilor. Un fel de exercitiu contabil, daca vreti, o inventariere a faptelor cotidiene, pentru a le avea la-ndemina la nevoie. Ajuns intr-o pozitie politica, sociala si simbolica atit de inalta, regele Carol trebuie sa fi fost cu atit mai motivat sa tina un jurnal. Putea apela oricind la aceste insemnari, fie pentru a-si reaminti diferite lucruri, fie pentru a le folosi, asa cum s-a intimplat de altfel, ca „materie prima” pentru redactarea memoriilor.
Cite volume sint si cind vor aparea?
Ceea ce se publica acum la Editura Polirom, sub ingrijirea mea, este textul integral al jurnalului regelui Carol I pentru perioada 1881-1914. E vorba de circa 2.000 de pagini de manuscris, care inseamna cam tot atitea pagini tiparite. Primul volum tocmai a aparut, celelalte trei vor aparea in perioada urmatoare, succesiv, intr-un ritm de un volum anual.
Ati programat aparitia cu precizie. Nu credeti ca e riscant, avind in vedere proportiile proiectului?
E adevarat, a promite un ritm editorial de cite un volum de circa 600 de pagini pe an poate parea riscant. Totusi, pot calcula cu destula precizie volumul de munca de care mai am nevoie pentru a duce la capat aceasta editie. Vedeti, m-am molipsit de precizia autorului jurnalului!
De ce este publicat jurnalul asa de tirziu?
Nu stiu de ce nu a fost publicat jurnalul inainte de anul 1947, cind manuscrisul s-a aflat in posesia Casei Regale a Romaniei. Dupa 1947, cind regele Mihai a fost alungat din tara, autoritatile comuniste au confiscat jurnalul impreuna cu intreaga arhiva a Casei Regale. Documentele au fost depuse la Arhivele Statului din Bucuresti, intr-un fond secret, inaccesibil publicului si cercetatorilor. Acest fond a devenit public abia dupa caderea regimului comunist, adica in 1990. De atunci si pina astazi se pare ca am fost singura persoana care a descifrat si tradus sistematic jurnalul regelui Carol I. Documentul a fost vazut si de alti istorici, destul de putini, de altfel. Probabil ca nimeni nu s-a incumetat sa porneasca intr-o asemenea aventura de proportii, cea a descifrarii si traducerii. Eu am avut nevoie de mai multi ani pentru a ma familiariza cu scrisul regelui.
In ce limba a fost scris jurnalul si in ce conditii a fost pastrat?
Jurnalul a fost scris in limba germana. Pe-alocuri, destul de rar, sint si scurte fragmente in franceza si engleza. Ceva mai frecvente sint cuvintele disparate pe care regele le imprumuta din franceza, engleza sau romana. Grafia jurnalului este cea fracturata, specifica manuscriselor germane din secolul al XIX-lea, cea pe care noi o numim astazi „scrisul gotic”. Aceasta grafie este destul de diferita de cea latina, iar pentru un neinitiat e de-a dreptul ilizibila. Numele de persoane si cuvintele imprumutate din alte limbi sint scrise cu caractere latine. Scrisul marunt, inghesuit al regelui, grafia fracturata (gotica), dar si alternanta cu grafia latina fac din jurnal un manuscris extrem de greu descifrabil. Pentru a descifra si traduce jurnalul e nevoie de o buna cunoastere a limbii germane, de experienta in descifrarea manuscriselor germane din secolul al XIX-lea, de o cunoastere foarte buna a contextului istoric si, nu in ultimul rind, de o anumita familiarizare cu biografia regelui. Jurnalul integral cuprinde 18 caiete, fiecare din ele continind mai multe sute de pagini.
In acest prim volum, gasim toate insemnarile regelui sau doar o parte din ele?
Nici primul volum, care a aparut deja la Editura Polirom, nici celelalte trei, care urmeaza sa fie publicate la aceeasi editura, nu epuizeaza textul manuscris. Ceea ce se publica acum, in cele patru volume, contine doar insemnarile din perioada de dupa proclamarea regatului, asadar dupa anul 1881. Jurnalul din perioada anterioara a fost utilizat in scopul redactarii Memoriilor regelui Carol I. In acele memorii, al caror continut cuprinde perioada de pina la proclamarea regatului, au fost preluate majoritatea informatiilor incluse in jurnalul acelor ani. Pe de alta parte, pentru perioada de dupa 1881 nu au fost publicate pina in prezent documente de tip memorialistic sau jurnalier, care sa-i apartina regelui. Iata de ce am considerat prioritara publicarea acestor patru volume. Ele vor umple un spatiu documentar ramas gol prea multa vreme. Odata incheiat acest proiect prioritar, am de gind sa ma ocup, daca ma vor tine puterile, si de jurnalul anterior anului 1881.
Ce contine jurnalul lui Carol I?
Informatiile continute de jurnal sint derutant de diverse. Regele a facut insemnari despre activitatea sa politica, de stat, dar si despre viata personala. Scrie despre colaboratorii politici, dar si despre membrii familiei. Noteaza aproape zilnic starea vremii, dar nu uita sa-si insemneze spectacolele de teatru sau opera la care asista. Descrie calatoriile si vizitele oficiale, dar nu ezita sa consemneze calatoriile de placere sau in scopuri personale. Scrie despre intilnirile si discutiile cu diplomati straini, dar nu uita sa contabilizeze intilnirile cu functionari marunti sau oameni obisnuiti, pe care ii cunoaste cu ocazia frecventelor calatorii prin tara. Aproape totul face obiectul consemnarilor, de la temperatura atmosferica, viteza vintului sau temperatura sotiei in timpul unei crize de otita, pina la marea politica europeana si la discutiile purtate cu imparatii Germaniei si Austriei.
Ce vor gasi in acest prim volum istoricii interesati de perioada domniei lui Carol I?
Sint la rindul meu istoric si imi dau seama de importanta iesita din comun a acestui document. Voi enumera aici doar citeva elemente, deoarece doresc sa-i las pe istorici sa „descopere” singuri lucrurile interesante din acest prim volum. Inainte de toate, el este o imagine – stilizata si subiectiva, dar cum altfel – a lumii romanesti de acum mai bine de o suta de ani. Poate in egala masura jurnalul este o imagine a Europei din acea vreme, avind in vedere anvergura personalitatii autorului si spatiul politic si dinastic larg in care acesta „se misca”. Apoi, cred ca jurnalul este extrem de important pentru intelegerea regimului politic din Romania acelei vremi. El ne ofera posibilitatea patrunderii in spatele textelor constitutionale, in culisele vietii politice, in laboratorul in care se luau deciziile politice. Iar portita care ne permite accesul in acea zona ne este deschisa de personajul aflat pe treapta cea mai inalta a ierarhiei politice. Istoricii, dar si publicul interesat de istorie vor putea observa cum, aproape zilnic, regele se intilnea cu doi sau trei ministri, cu care discuta problemele curente, dar si proiectele de legi ce urmau a fi inaintate Parlamentului. Indiferent de opinia personala, buna sau rea, pe care o avea fata de unul sau altul dintre ministri, regele discuta cu ei toate problemele curente. Aceste intilniri si discutii au devenit un fel de regula, s-au institutionalizat, in ciuda faptului ca ele nu erau prevazute in Constitutie. Prin ele insa, actorii politici negociau deciziile pe care urmau sa le ia, in asa fel incit acele decizii sa nu conduca la conflicte, convulsii sau crize ale sistemului politic. Practica aceasta a intilnirilor zilnice cu ministrii, a acestei negocieri prealabile, impusa de Carol I si consemnata de el in jurnal, este o dovada de mare intelepciune politica.
Citind insemnarile, il putem descoperi pe omul Carol sau doar pe regele Carol I al Romaniei?
Omul Carol transpare adesea in cuprinsul jurnalului din spatele rolului sau mastii monarhului. Ii putem ghici sensibilitatea si preferintele personale atunci cind admira un peisaj, cind savureaza o conversatie, cind caracterizeaza o alta persoana, cind admira o opera de arta. Ii putem intui afectiunea fata de propria sotie din frecventa aparitiei numelui ei in jurnal (aproape ca nu exista nici o zi in care numele sotiei, regina Elisabeta, sa nu fie consemnat) sau din ingrijorarea care transpare din insemnarile despre starea sanatatii reginei. La fel, insemnarile ne lasa sa-i vedem suferinta produsa de moartea tatalui, de care a fost foarte legat. Peste tot insa, tonul este temperat, aproape nicaieri nu gasim exprimari directe ale entuziasmului sau suferintei. Jurnalul lui Carol I este documentul personal al unui om care nu uita nici o clipa ca e rege.
Cum este perceput Carol I acum de catre romani? A fost ales al doilea Mare Roman.
Este interesant cum un personaj care a trait acum un secol a devenit in zilele noastre un fel de vedeta mediatica. Si mai interesant insa este sa constati ca cel care a devenit acum un fel de simbol national pentru romani avea foarte putine caracteristici compatibile cu cele ale romanilor: era foarte punctual intr-un mediu in care a intirzia era nu doar scuzabil, ci de-a dreptul normal; era riguros si precis intr-o tara a aproximarilor; era de o corectitudine morala exemplara intr-o societate mai mult decit toleranta, in care „a calca pe-alaturi” era socotit un lucru obisnuit. Se pare ca romanii au vazut la Carol I tocmai ceea ce le lipsea lor, ceea ce aveau nevoie. Probabil ca in felul acesta se explica si popularitatea de care se bucura astazi, postum. Carol I a fost primul sef de stat european al Romaniei si s-a straduit sa faca din Romania o tara moderna, europeana. El este un model politic, cel putin pentru aceia dintre noi care ne bucuram de revenirea actuala a Romaniei in familia tarilor europene.
REPERE
Studii:
» 1982-1986: Facultatea de istorie si filosofie (Sectia istorie-filosofie) a Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi.
» 1992-1999: Programul de pregatire a doctoratului, la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iasi, cu tema Relatii romano-germane in prima jumatate a secolului XIX, coordonator stiintific prof. univ. dr. Gheorghe Platon, membru al Academiei Romane. 20 februarie 1999 – sustinerea tezei de doctorat, in sedinta publica, la aceeasi universitate, calificativul „foarte bine”.
Activitate profesionala:
» 1986-1991: Muzeograf la Muzeul de Istorie din Galati.
» 1991-2000: Cercetator stiintific, apoi (din 1999) cercetator stiintific principal la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iasi, institut al Academiei Romane.
» 2000-2001: Lector titular la Facultatea de Stiinte Politice si Administrative a Universitatii Banatului din Timisoara. Secretar stiintific al amintitei facultati.
» 2001-2002: Conferentiar universitar la Facultatea de Stiinte Politice si Administrative a Universitatii Banatului din Timisoara, pentru discipline din domeniul istoriei si teoriei relatiilor internationale.
» martie 2003 – 7 martie 2005: Conferentiar universitar titular la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Stiinte Politice si Administrative, Linia de studii in limba germana, pentru discipline din domeniul istoriei si teoriei relatiilor internationale.
» octombrie 2003 – 1 iulie 2004: detine functia de sef al Catedrei de Comunicare si Relatii Publice de la Facultatea de Stiinte Politice si Administrative a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.
» Din martie 2005 – Conferentiar universitar titular la Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii, Catedra de Politologie, pentru discipline din domeniul istoriei si teoriei relatiilor internationale.
» Din octombrie 2005 – coordonator al Liniei de predare in limba germana pentru domeniul de specializare Relatii internationale si studii europene, la Universitatea de Vest din Timisoara.
Volume:
» Relatii romano-germane timpurii. Incercari si esecuri in prima jumatate a secolului XIX, cu o prefata de Al. Zub, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitara Clujeana, 2000
» Carol I si monarhia constitutionala. Interpretari istorice, Timisoara, Editura Presa Universitara Romana, 2001
» Strainii de-alaturi. Explorari in istoria minoritatilor si a comunicarii interculturale, Timisoara, Editura Universitatii de Vest, 2006
Volum de documente editate:
» Carol I al Romaniei, Jurnal, vol. I, 1881-1887, stabilirea textului, traducere din limba germana, studiu introductiv si note de Vasile Docea, Editura Polirom, Iasi, 2007