With a little help from my friends e spectacolul unei nopti calcate pe acceleratia simturilor si dorintelor extreme. Spectacolul revoltei si inocentei unor pusti care fug la mare ca sa fie liberi de orice constringere si sa inventeze jocuri „periculoase”, testere pentru capacitatea de risc si provocare, duse pina la capat.
Povestea tipica a permutarilor erotice adolescentine, homosexualitatea camuflata si explicata, in cele din urma, cu „background-ul ei istoric”, nonsalanta si frica, virginitatea apasatoare, pierduta in zori, atractiile pe muchie, accesele de furie si imbratisarile dau montarii un specific temporal clar circumscris si foarte precis detaliat. Radu Apostol si Bobo de la Fara Zahar (excelente remake-urile si muzica originala) au conceput un spectacol-concert live, o orchestratie organica in care feeling-urile si instrumentele au ritmul adolescentei vulcanice, bubuitoare.
Alegerea facuta de Apostol – un singur actor (Cosmin Maxim) si restul studenti la actorie – e extrem de potrivita pentru coerenta de virsta din textul Mariei Manolescu, cu impact puternic in spectacol.
Limbajul e pulsul si sensul lumii pustesti
Distantarea de indentitatea cu care personajele intra in scena, manipularea conventiei – folosite de Maria Manolescu si in Sado Maso Blues Bar (montat de Gianina Carbunariu la Teatrul Foarte Mic) –, insert-urile media, gen Euforia TV, tin de o inteligenta setare pe diferite planuri de joc. Sint, de fapt, mai multe nopti si mai multe jocuri in noaptea unui singur joc. E noaptea iesirii lui Miki din joc (dimineata, cel care a tras asul trebuie sa-l omoare), noaptea „jocului de-a cuvintele urite” care, in zori, sint rostite pe bune caci, odata dezvirginarea dusa pina la capat, poti indrazni sa spui dezinhibat si tare „pula” pentru ca stii ce-i aia, noaptea in care te arunci in hit-uri nebune si cinti, rupt de dor, pe o plaja sonorizata de tobe si zgomotul gloantelor.
Apoi e noaptea dezvaluirilor incendiare, pe parcursul careia cutitul e infipt adinc in rana angoasei, rusinii si impulsurilor tinute o vreme sub control. Scena in care Andi ii povesteste lui Miki despre inceputurile homosexualitatii lui, in timp ce se privesc si se ating tot mai intens, e o inclestare de o tandrete uluitoare. Sexualitatea si senzualitatea nu cad nici in patetism, nici in derizoriu. Sint amestecate in doze corespunzatoare pentru a da o acumulare de stari „calde”, contrapunctate de umor.
With a little help from my friends e un spectacol lipsit de vulgaritate, jucat cu un tip de firesc si cu o vitalitate pe care le vezi foarte rar pe scenele din Romania.
Limbajul e pulsul si, pina la urma, sensul unei lumi pustesti pe care nu are cum sa o edulcoreze sau cosmetizeze. Ar fi penibil sa-i auzim pe acesti adolescenti vorbind in nisip (scenografia Alinei Herescu puncteaza exact elementele de care e nevoie: plaja, cortul, felinarul), in timp ce fumeaza si beau, ca si cum ar comenta cuminte un citat din Calistrat Hogas.
Universul lor e sensibil, transant, teribilist, autentic, necenzurat si imposibil de pus la colt. Traiesc asa cum vorbesc si asa cum simt. Si simt totul la cote maxime caci noaptea lor e o noapte de coma, o noapte in care singura bariera ce i-ar putea desparti e doar moartea. Insa si moartea intra in topica jocului pe care spectacolul mizeaza. Dupa ce lui Miki i se presara nisip in cap, se ridica din groapa si trage o cintare ca si cum e mai viu decit oricind.
Copilul este o prezenta consistenta in spectacolele lui Radu Apostol
With a little help from my friends e spectacolul atmosferei unei virste de grup cu toate incertitudinile, tatonarile, sfidarile, frustrarile si poantele care, oricit de infantile ar parea, isi gasesc perfect motivatia si locul. Extrem de magnetic si acrosant in spectacol, in ciuda unor lungimi, e tocmai miezul cinic-fragil al adolescentei, economia stilistica a acestei virste liminare, cu calciiul in glume copilaresti si virful degetelor in maturizare.
Textul Mariei Manolescu reuseste sa marseze foarte bine pe ambele piste. Afinitatea tematica a lui Radu Apostol pentru un timp marcat de amprentele copilariei (in Acasa dezvolta hipersenzitiv inocenta si duritatea unor relatii dintre copii aflati mereu intr-un spatiu subminat de nesiguranta si violenta, iar Woyzeck incepea cu un cor de copii-avortoni) tine de o poetica regizorala urmarita programatic si explorata vizual cu maxima atentie pentru elemente-cheie.
In With a little help from my friends, Ruxandra apare la un moment dat imbracata in mireasa, cu un copil-papusa tras de un cordon si rotit in timp ce danseaza dement. Viu sau simbolizat, copilul este o prezenta consistenta in spectacolele lui Radu Apostol, un pilon de rezistenta si vulnerabilitate, care aduce cu el o lume halucinanta, dorita, sfirsita sau doar neterminata. E un fel de icon temporal fara virsta care bintuie personajele.
Teatrul National „Vasile Alecsandri”, Iasi, Uzina cu Teatru With a little help from my friends de Maria Manolescu
Regia: Radu Apostol
Scenografia: Alina Herescu
Muzica: Bobo
Cu: Cosmin Maxim, Cosmin Panaite, Vlad Volf, Andreea Boboc, Olimpia Melinte si Corneliu Laur