Ionela privea admirativ către vitrina de trofee din sufragerie. Avea privirea aia ambițioasă, care spune că încă este loc de mai multe cupe și medalii.
Din fotoliul din colț, domnul antrenor, sau nea’ Codin, cum îi plăcea lui să i se spună, stătea pironit cu ochii în luciul medaliei olimpice de argint și simțea cum satisfacția îl gâtuie într-un mod plăcut și îi umezește albul ocular.
— Uite, nea’ Codin, asta e de la Tokyo, din 2010. Am dat de pământ cu chinezoaica ceea, ți-a plăcut?
— Oho, a fost un procedeu curat, perfect executat, de pus în manual. Și nu era chinezoaică, era sud-coreeană.
— Eh, nu mi-a păsat ce era. Când i-am văzut ochii ăia oblici și mici, m-am enervat imediat.
— Da, ai fost foarte bine montată psihic, arătai ca o mașină de luptă de patrușopt de kile. Eram sigur că nu vei crește prea mult.
— Da, așa e metabolismul meu, doar știi că mănânc, dar ard.
— Oricum, ai crescut, nu se poate zice. Dacă te gândești că în ziua în care ai intrat prima oară în sală aveai… cât aveai? Douăștrei?
— Da, mama se plângea mereu că nu vreau să mă alimentez și un vecin i-a recomandat să mă dea la un sport. Eu aș fi vrut karate, dar ea a zis că hai să vedem cum e la judo.
— Și bine a făcut! Deși, la cât ești de ambițioasă, ai fi făcut performanță în orice sport. Din prima clipă în care te-am văzut, am zis că băi, copilul ăsta are ceva drăcos în sensul bun.
— Țin minte că mi-ai dat cel mai mic kimono care se găsea în magazie. Și chiar și așa, mai era loc în el de încă trei ca mine.
— Da, dar tu deja aveai talent cât pentru trei. Din clipa în care te-ai văzut în kimono, ai și vrut să te bați cu cineva. Degeaba încercam să-ți explic că stai puțin, trebuie să începem cu bazele, tu te-ai proptit în mijlocul dojo-ului. Am zis că stai așa, furia asta trebuie șlefuită și canalizată în bine.
— Hi hi, ți-am zis că hai să ne caftim.
— Nu-mi venea să cred ce auzeam. Apoi, în secunda doi, ai început să-mi cari pumni, habar nu aveai că sportul ăsta nu este așa. Țin minte că ți-am pus mâna pe cap și te țineam la distanță, iar tu țipai că nu e corect. Apoi am zis că băi, trebuie să se calmeze puiul ăsta de drac, ia să-i dau o lecție.
— Da, da, m-ai apucat de mâna dreaptă și de gulerul kimonoului și, când m-ai învârtit o dată prin aer, am căzut direct cu curul de pământ.
— Exact, dar cred că asta a fost singura dată când cineva te-a învins la judo.
— Tocmai la asta mă gândeam mai devreme, când priveam toate trofeele astea. Momentul ăla când m-ai prins de mână mi se pare că a fost o atingere nepotrivită.