Trec de posta mare, ma strecor printre masinile care sugruma Strada Mitropoliei. Taxiurile s-au bulucit in fata barierelor ce marginesc Piata Mare, un sofer injura crunt, cu dulce accent ardelenesc. Imi pare rau ca inca nu mi-am luat bicicleta. Fac stinga, trec pe linga Hermann-primar si ma strecor pe sub bolta de piatra. Dupa ce trec de poarta de fier a vechii Case Altemberg sint salvata, caci am ajuns in alt secol, in alta poveste. Sub cortul ridicat din stinghii de lemn, un pletos cu sort de piele bate fierul incins pe nicovala. Altul da cu rindeaua pe lemnul unei usi, apoi lacuieste de zor un dreptunghi cit un biscuite. Un munte de saci de carbuni, printre care misuna tinerii cu camasi albe, veste negre si palarii. Sint transpirati, striga unul la altul in germana, dindu-si comenzi scurte. I-as asemana cu piticii Albei ca Zapada, de nu m-as simti chiar eu un pitic intre ei si de nu i-as privi lungindu-mi gitul in sus.Intr-o incapere alaturata, o fata cu batic in cap lucreaza migaloasa la o vioara; din cind in cind, inmoaie un servetel intr-un borcan cu apa, ce inca poarta eticheta de „Rosii in bulion”, de la Buftea. Linga ea, un pian dezmembrat – ah, cit seamana cu cel folosit de japonezi in Unchiul Vanea, cel dintre-ale carui clape prafuite crestea griul! –, asteptind sa fie readus la viata de miinile dibace ale unui personaj cu joben. Asa arata curtea Muzeului de Istorie din Sibiu, populata de calfele calatoare, pornite din Germania si ajunse la Sibiu in lungul lor drum ce reconstituie o traditie pastrata de secole.
Rockeri teleportati
Expozitia „Calfe calatoare” ilustreaza traditia tinerilor dulgheri, timplari, zidari, pietrari, sculptori si este insotita de demonstratiile practice ale calfelor. Conform traditiei, calfele pleaca de acasa pentru trei ani si o zi, pentru a dobindi experienta profesionala si de viata. Traditia s-a pastrat in tari ca Germania, Austria, Elvetia, Norvegia, Suedia, iar Sibiul se afla pe traseul calatorilor.
De citiva ani, in fiecare vara, calfele pot fi vazute peste tot prin centru; sar in ochi de la distanta cu costumele lor alb-negru, cu pletele lungi si cercei in urechi, de parca rockerii de la ARTmania ar fi fost teleportati cu secole in urma. E prima oara insa cind se fac astfel de demonstratii publice, in paralel cu expozitia de la muzeu, despre breslele sibiene. „Sintem treizeci, am venit din Oldenburg, un oras de linga Bremen. Sintem la Sibiu de o saptamina si mai stam inca doua”, imi spune Simon Tischler, de 24 de ani, cel care lustruia biscuitele de lemn. Tischler, adica timplar, fiindca numele reale ale tinerilor dispar odata ce calfele pornesc la drum.
Doar prin munca
Simon lucreaza la usa care va fi pusa la Casa Calfelor, o cladire istorica din Piata Huet, unde calfele vor locui pe viitor. „Aici lucreaza calfe calatoare la restaurarea vechii Case a calfelor. Orice donatie, ei lucrind doar contra cazare si masa, este binevenita si necesara. Va multumim”, este inscriptionat la intrare, pe stinghii de lemn. „I-am invitat aici si pe altii, inca cincizeci de calfe, si din Franta, dar depinde de ei daca vor veni pentru acest proiect”, spune Simon.
Printre calfe se numara timplari, fierari, lutieri, sticlari, iar toti lucreaza numai cu tehnica veche. Simon e plecat de-acasa de noua luni. „E greu, dar ne ajuta ospitalitatea oamenilor, care ne ofera casa, mincare. Noi avem voie sa cistigam doar din munca. Trebuie sa purtam hainele traditionale si sa respectam regulile. Vedeti, colegul meu are o cravata rosie, iar eu nu am deloc. Fiecare isi respecta breasla din care face parte”, explica tinarul german.
Ce ii lipseste cel mai mult, mereu pe drumuri, in timp ce prietenii lui de acasa se bucura de tot confortul, bintuie pe Internet, se uita la filme pe DVD? „Noi mereu sintem oaspeti. As vrea sa pot sa fiu si eu gazda, sa ofer ceea ce pot. Dar nu e posibil.”
Interes: Brukenthal, record de vizitatori
Gratie expozitiilor din cadrul Capitalei Culturale Europene, Muzeul National Brukenthal a atins un numar record de vizitatori in aceasta jumatate a anului: aproape 90.000. „S-a intimplat un lucru uluitor: ca un muzeu a reusit sa organizeze 50 de evenimente de calitate. Cred ca nici la nivelul Ministerului Culturii, toate muzeele care tin de minister nu organizeaza atitea vernisaje”, spune directorul Sabin Luca. „Calfele calatoare” pot fi vazute in curtea Muzeului de Istorie pina pe 29 iunie, iar proiectul animat apartine Parohiei Evanghelice Sibiu.
Din meniul cultural: Animale verzi
Orasul Lucon aduce la Sibiu, in perioada 9-22 iulie, cite ceva din frumusetea Frantei. In Piata Mare, francezii au facut o demonstratie de arta topiara (arta nascuta in epoca Romei antice, care se inrudeste cu sculptura pe plante vegetale vii), construind animale din iedera: doi ursi si o barza, inconjurate de flori. Programul francezilor mai include o expozitie foto despre tinerete si una despre gastronomie, precum si recitaluri de cintece frantuzesti din secolul XX.
Festivalul International al Artei Lirice se desfasoara in perioada 20 iulie – 2 august. Pe 2 august, Vienna Opera Company si Orchestra Simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu prezinta Don Pasquale spectacol realizat in colaborare cu Opera din Iasi, de unde au fost imprumutate scenografia si costumele. Dirijor va fi norvegianca Anne Randine Overby, iar regia e semnata de Cristina Cotescu.