Va asteptati sa vi se implineasca atit de curind profetia pe care ati facut-o in iarna, ca "oricind un tinar regizor roman poate cistiga un mare premiu la Cannes?
Nu, nu ma asteptam sa se intimple atit de repede lucrul asta si o spuneam ca pe o apreciere valorica. Mi se parea normal ca, avind in vedere cam ce se premiaza la Cannes, aceasta generatie romaneasca remarcabila pe plan mondial sa poata lua un Palme D’Or. Dar exista tot felul de combinatii acolo, tot felul de manevre, exista si un „dram mare” de noroc pentru Mungiu, pentru ca in astfel de situatii trebuie, dincolo de valoare, sa te potrivesti si pe niste conjuncturi politice. Acolo se face multa politica, oamenii au, la un moment dat, niste porniri mai mult sau mai putin politice, dam premiu cinematografiei asiatice, coreene, iraniene, africane etc., si nu pot sa nu ma bucur ca, de data asta, s-au potrivit valoarea si conjunctura politica.
Credeti ca dublul triumf de la Cannes reprezinta o simpla coincidenta sau ca cinematograful romanesc a ajuns la moda in Europa?
Acesta este momentul cinematografului romanesc. E o generatie care stie „cum se face” pe plan occidental, „bonne pour l’Occident”, si nu spun lucrul asta deloc in sens peiorativ. Baietii astia chiar stiu cum se fac filme, vedeti ca ei nici nu le fac pentru noi, ca sa fim cinstiti. Noi apucam sa le vedem cine stie cind, la luni si luni de zile dupa ce ele au fost lansate pe piata internationala. Din pacate, e un paradox ca ei nu au aproape deloc box-office in Romania, sint batuti la audienta de tot felul de regizori care aplica in continuare, in spatiul mioritic, niste retete valabile acum 25 de ani, si ele functioneaza.
Ar fi fost mai inspirata lansarea pe marile ecrane a filmului premiat cu Palme D’Or imediat dupa triumful de la Cannes?
Si daca era lansat acum, imediat dupa Palme D’Or, si daca va fi lansat la toamna, filmul nu va avea succesul pe care il merita aici, in spatiul romanesc. Vor fi sali cu citiva spectatori, cunosc publicul romanesc, care se poate duce la un film autohton din doua motive: daca aude ca e cu bascalie, cu hahaiala, ca „ne ridem”, gen Garcea si Oltenii (ce detine recordul de box-office in Romania pentru un film autohton lansat dupa 2000), sau daca aude ca e ceva politic cu el, ca da in Iliescu, ca da in Basescu, ceva de genul asta. Acolo mai reactioneaza. La valoarea artistica si umana a filmului inca nu am invatat sa reactionam la nivel de masa. De aceea, eu nu imi fac iluzii in legatura cu succesul de public al lui 4 luni, 3 saptamini si 2 zile in Romania.
Sintem la mina unor indivizi „parasutati politic”
Cum ar putea fi eliminate controversele care insotesc in fiecare an concursurile de proiecte organizate de Centrul National al Cinematografiei?
Trebuie sa apara investitorii particulari. Cita vreme vom sta la mina Ministerului Culturii si a diversilor indivizi „parasutati politic” pe acolo, se vor face niste magarii ingrozitoare, asa cum s-au facut si pina acum. Important este ca, in buna masura, 70-80% din productia de film romaneasca sa fie particulara, sa existe producatori independenti, cu bani, care sa vina si sa investeasca aici, sa nu mai stam la mina decidentilor „culturnici” din Romania. Asta nu va fi bine niciodata.