Imi place sa mingii pisicutele si sa merg calare… Imi place sa scriu, sa joc pe scena, sa desenez… Cind iti plac toate astea, esti cu adevarat bogat! Un om nu poate fi fericit, daca nu iubeste nimic… „
Cum spuneam, de la Donald Bisset afli tot felul de lucruri. De exemplu, despre leii britanici. Care locuiesc la Londra si-s facuti din piatra. „Unul e bun si cuminte. Sta intins cit e ziulica de lunga si numara vizitatorii care intra in muzeu. Celalalt leu e o fire poznasa. Odata, nici una, nici doua, l-a lins in crestet pe un vizitator.” Ceea ce n-a fost nici politicos din partea lui, nici placut pentru bietul domn (pentru ca leii de piatra au limba aspra si gidilicioasa).
Un top de hirtie si-o periuta de dinti
Da, Donald Bisset stie bine ce spune. Il cunoaste pe purcelusul care voia sa zboare si e convins ca Sam rinocerul maninca o suta de biscuiti cu ciocolata la cina. Are dovezi clare ca a existat o corespondenta intre regina Marii Britanii si ceata („Palatul regal, 1 iulie. Draga Ceata, nu te grabi sa ne vizitezi. Cu cele mai sincere sentimente, Regina.”), ca tenisul e un sport extrem de potrivit pentru canguri si ca dragonilor le place ceaiul. Iar daca ai timp, iti povesteste de fiecare data despre mini-autobuzul care se temea de intuneric si despre calul care locuia in bufetul unei bucatarii, intr-un pachet de hirtie.
De fapt, lui Donald Bisset ii plac foarte mult caii. Chiar si cei imaginari, care traiesc sub covor. E de ajuns sa le desenezi citeva cuburi de zahar pe o coala de hirtie, pe care s-o strecori pe furis dedesubt, si-ai sa-i auzi rontaind. Si-i mai plac, evident, si tigrii. Chiar si cei imaginari, care traiesc tot sub covor si care trebuie sa se fereasca de maturi (desi, daca tigrul imaginar ajunge cumva in faras, nu trebuie decit sa desenezi altul).
Dar cel mai mult ii plac copiii. Pentru ei a calatorit hat-departe, pina la capatul curcubeului, tot in sus pe Apa Vremii. A avut nevoie de o umbrela de soare, un top de hirtie, un ceasornic, plicuri timbrate, o luneta si-o periuta de dinti. La capatul calatoriei s-a scris o carte, in care a incaput tot ce stia deja Donald Bisset si tot ce i-a mai aratat I-ma-gi-natia lui (adica IMGN). Pe ultima fila, Rrrr a tinut mortis sa scrie un ravas de ramas-bun: „Le doresc noapte buna tuturor copiilor care au citit aceasta carte. Asteptam scrisorile voastre. Luni si vineri. Cu dragoste si sincer devotament, tigrul Rrrr si Donald Bisset”.
Donald Bisset, O zi de nastere uitata. De vorba cu un tigru. Povesti, Editura Hyperion, Chisinau, 1991. Talmacire din limba rusa de Elena Gheorghiu. Ilustratii: I. Pivcenko.