Interviu  -  Iulia Blaga  -  Alec Secăreanu: „Scena în care moșesc o oaie a fost una dintre cele mai intense experiențe prin care am trecut“  -  

Aș fi putut realiza acest interviu la Berlin, unde filmul a fost proiectat în secțiunea Panorama, dar n-am apucat să-l văd la timp astfel încât să merg la interviu în cunoștință de cauză. În februarie, la Berlinală, God’s Own Country, primul film regizat de actorul britanic Francis Lee, avea doar ecoul Festivalului Sundance, dat și de Premiul de regie în secțiunea World Cinema – Dramatic, și de ideea că ar fi o revelație. De atunci și până acum cam toată lumea care-l vede îl compară cu Brokeback Mountain, de Ang Lee.

E normal (coincidența atinge chiar și numele regizorilor), dar God’s Own Country e mai frust, mai aspru, mai dintr-o bucată. Și poate lansa cariera interna­țio­nală a lui Alec Secăreanu, care interpretează un tânăr angajat al unei ferme din Yorkshire, ce trăiește o poveste de dragoste cu fiul proprietarului. Nimic dulceag, complezent sau corect politic în acest love story printre oi și pietre. Și românul e chiar bun – ca tot restul echipei completate de cunoscuții Josh O’Connor, Gemma Jones și Ian Hart.

Filmul a avut o primă pro­iecție la Festivalul Transilvania, iar din 10 noiembrie 2017 tânăra companie de distribuție Bad Uni­corn îl aduce în sălile din România sub titlul Tărâmul binecu­vântat. Interviul cu Alec Secă­reanu a devenit, în sfârșit, inevitabil. Cu atât mai mult cu cât ac­torul a fost recent nominalizat la Independent British Awards.

Tocmai te-ai întors din Statele Unite, unde a fost lansat filmul. Ce feedbackuri ai primit?

Filmul a fost foarte bine primit de publicul american încă de la începutul anului, când am avut premiera la Festivalul Sundance, iar în ultima călătorie în SUA am avut ocazia să stăm din nou de vorbă cu spectatorii după câteva proiecții. Experiența americană a fost destul de intensă, dar am fost plăcut surprinși să vedem că publicul american primește foar­te bine filmul. Feedbackurile primite de mine au fost și ele incredibil de bune. E foarte satisfăcător când vezi că oamenii rezonează cu povestea pe care o spui sau cu personajul pe care îl joci.

Spune-ne câte ceva despre tine. De când faci actorie, ce actori și regizori te inspiră…

Sunt născut în București, am locuit în Berceni de când mă știu, am absolvit UNATC în 2007 și profesez actoria de atunci. Am avut foarte multe joburi pe lângă actorie, pentru că natura meseriei m-a obligat, trebuia să și plătesc facturile uneori.

Ca regizori, am câțiva pe care-i urmăresc și ale căror proiecte le aștept cu sufletul la gură: Paolo Sorrentino, Quentin Tarantino, Denis Villeneuve, Cristian Mungiu, Cristi Puiu. Dintre actori există unii de care nu mă plictisesc niciodată: Woody Harrelson, Joaquin Phoenix, Robert De Niro, Nicole Kidman, Julianne Moore.

Ai ajuns greu la rolul din God’s Own Country?

Am aflat de casting la sfârșitul anului 2015 de la agentul meu român la vremea aceea. Francis Lee căuta un actor român și a apelat la un director de casting din România, Domnica Cîrciumaru. Ea m-a trimis ca propunere și așa am ajuns să fac un self-tape, pe care i l-am trimis regizorului. O lună mai târziu, Francis a venit în țară pentru a cunoaște o parte din actorii care trimiseseră probe pentru film, printre care mă număram și eu. După câteva săptămâni am fost chemat la Londra împreună cu alți doi colegi pentru a mai da o probă cu celălalt protagonist al filmului, Josh O’Connor, un soi de test pentru a verifica chimia dintre noi. Testul se pare că a mers destul de bine, din moment ce am luat proba.

Cât de greu e pentru un actor român să prindă un rol în străinătate? Înainte de God’s Own Country ai mai încercat și pentru alte producții?

Nu e ușor deloc, pentru că trebuie să cauți roluri cât se poate de specifice. Până să iau proba pentru God’s Own Country a fost o perioadă de aproape doi ani în care mi-am făcut cont pe tot felul de site-uri și platforme de casting internaționale, unde aplicam zilnic la probe pentru diferite proiecte. Pentru unele am trimis și probe, dar a fost o perioadă în care în fiecare zi cu asta mă ocupam: aplicam, trimiteam probe, aștep­tam răspuns. E o muncă pentru care trebuie foarte multă perse­verență. Până la God’s Own Country am mai jucat în câteva pro­ducții străine filmate la noi în țară.

„Nu cred că orientarea sexuală a unei persoane o definește“

Societatea în care trăim fiind încă homofobă, ai avut rețineri când ți s-a oferit rolul? Ai luat în calcul faptul că filmul va ajunge și în România?

Am crescut într-o societate homofobă, dar le mulțumesc părinților mei că au fost foarte deschiși la minte și m-au învățat să nu judec pe nimeni în funcție de orientarea sexuală. Nu am avut nici un fel de rețineri în a accepta rolul. Nu cred că orientarea sexuală a unei persoane o definește. Am încercat să-l abordez pe Gheorghe cu o pri­vire proaspătă și să creez un personaj tridimensional. În perioada filmărilor, Francis m-a întrebat dacă cred că filmul va rula și în România și i-am răspuns categoric că nu. Nu credeam că genul ăsta de film ar putea să intereseze vreun cinema sau vreun distribuitor român, dar experiența de la TIFF m-a făcut să înțeleg că mai am multe de învățat despre noi. La Cluj-Napoca publicul a primit filmul cu multă căldură; oamenii ne-au spus că trebuie văzut de cât mai multă lume din țară. Așa a apărut un distribuitor foarte curajos, Bad Unicorn, care a făcut posibil ca filmul să poată intra în cinematografele românești.

E interesant că în Yorkshire, unde se petrece acțiunea filmului, nu există accente homofobe, doar xenofobe. Te-a surprins și pe tine asta?

Și eu am fost surprins la început, dar, după ce am discutat cu Francis, am înțeles de ce nu există accente homofobe. Filmul nu e biografic, dar Francis s-a inspirat din experiențele lui. El a crescut într-o zonă rurală din Anglia, în Halifax, într-un loc foarte asemănător cu cel arătat în film, și nu s-a lovit de atitudini homofobe. Știu că e surprinzător, pentru că ne aș­tep­tăm ca exact în zonele rurale să existe acest tip de atitudine discriminatorie și poate mai puțin în orașe, dar se pare că sunt foar­te multe comunități în care ori­entarea sexuală a unei persoane nu este o problemă.

Filmul e comparat cu Brokeback Mountain (ceea ce e inevitabil), dar aici nu mai e vorba de asumarea propriei sexualități. Crezi că e vorba de o evoluție a men­talităților care din 2005 până azi a atins și zona rurală sau aceasta a fost povestea pe care Lee a vrut s-o spună?

Comparația cu Brokeback Mountain ne onorează. Filmul lui Ang Lee e unul foarte bun, care a reu­șit să influențeze mentalitățile în multe feluri, dar cred cu tărie că sunt două filme total diferite. În primul rând, cum ai spus, personajele au problematici diferite: dacă în filmul lui Ang Lee cei doi protagoniști erau căsătoriți cu femei, aveau probleme cu acceptarea sexualității lor și le era tea­mă de cum va privi lumea relația lor, în God’s Own Country personajele sunt foarte confortabile cu orientarea lor sexuală, dar le e greu să se deschidă emoțio­nal, să-și permită să iubească și să fie iubite.

Nu știu cât de mult s-au schim­bat mentalitățile, dar cred că „liberalii urbani“ ar putea să aibă destul de multe surprize în ceea ce privește toleranța oamenilor din zona rurală. Francis și-a dorit să spună o poveste cât se poate de specifică cu elemente inspirate din experiențele lui de viață. De asta cred că filmul e unul foarte onest.

„Am învățat cât de grea e viața la fermă“

Cum ai conceput personajul și cum te-a ajutat regizorul să ți-l însușești mai ușor?

Lucrul la rol l-am început cu apro­ximativ două luni înainte de a începe propriu-zis filmările. După ce am făcut un Skype cu Francis în care mi-a pus tot felul de întrebări despre personaj, am început să lucrez la biografia lui Gheorghe. Când am ajuns în Yorkshire, cu două săptămâni înainte de filmări, am stabilit împreună cu Francis toată viața personajului, din momentul în care s-a născut până în momentul în care îl vedem pentru prima oară în film.

Am avut două săptămâni de pregătire înainte de filmări, care nu au fost ușoare deloc. A trebuit să mă acomodez cu viața de fermier și am lucrat cot la cot cu fermierii în fiecare zi. Am învățat cât de grea e viața la fermă, cum să am grijă de animale, să le fac injecții, să le tund copitele, să fac brânză și chiar să asist oi la naș­tere. Toate lucrurile astea au fost foarte importante pentru mine, pentru a aduce cât mai mult adevăr și organicitate personajului.

Cum te-ai integrat într-o echipă formată nu doar din actori de altă limbă, dar și foarte cunos­cuți? Mi-ai spus în alt interviu că Lee a regizat și în afara platoului relația ta cu Josh O’Connor.

Am fost primit foarte bine și nu m-am simțit exclus nici un moment. Am dat peste niște oameni foarte calzi, care m-au primit cu brațele deschise. Francis e actor la bază și înțelege foarte bine prin ce trebuie să treacă un actor în procesul de creație al personajului, așa că s-a concentrat foarte mult pe noi. De exemplu, în cele două săptămâni de pregătire pe care le-am avut, a încercat să ne țină cât mai la distanță pe mine și pe Josh, pentru că și-a dorit ca acea primă întâlnire de pe ecran să fie una încărcată de emoție și tensiune. La un timp după ce am început filmările, eu și Josh ne-am mutat împreună în aceeași casă, la ferma tatălui lui Francis. Prietenia noastră a început să se dezvolte în același timp cu relația de pe ecran. Nu numai că am în­vățat foarte multe de la Francis și Josh, dar am și câștigat doi foarte buni prieteni.

Din câte am înțeles, la baza personajului tău se află un român pe care Lee l-a cunoscut în alt context. Poți să ne dai mai multe detalii? L-ai cunoscut pe acest om?

Modelul lui Gheorghe a fost un român pe nume Tavi, pe care Francis l-a cunoscut într-un depozit de vechituri unde a lucrat și el până aproape de începerea filmărilor. Tavi a suportat multe în Anglia – atitudini xenofobe, tratament discriminatoriu, doar ca să câștige suficient cât să-și aducă și soția în Anglia și să se integreze (ceea ce a și reușit), iar ambiția lui l-a impresionat pe Francis. Când a început să scrie scenariul, și-a dat seama că avea nevoie de cineva din afară, așa l-a creat pe Gheorghe. Nu l-am cunoscut, dar mi-ar plăcea să-i mulțumesc pentru că datorită lui s-a născut Gheorghe.

Filmul mi se pare frust, aspru și dintr-o bucată. Tu cum îl vezi? Cât de obiectiv poți fi?

A fost foarte greu să-l văd prima oară. Îmi vine destul de greu să mă privesc pe ecran și am tendința să devin foarte critic. Nu a fost ușor pentru că, în timp ce mă uitam la film, aveam cu totul alte repere față de fiecare scenă, de genul „aaa… asta e ziua în care s-a întâmplat lucrul ăla“ sau „asta e scena pe care am filmat-o atunci când…“, dar la a doua vizionare am reușit să mă detașez și să privesc filmul ca un spectator. Cred că lui Francis i-a ieșit un film foarte bun. Cum spui și tu, frust și onest.

E acesta genul de cinema pe sufletul tău sau preferi alte genuri, altă abordare, altă stilistică?

Îmi plac tot felul de genuri. În timp am învățat să apreciez filmele pentru ceea ce își doresc să fie. Așa că dacă vreau să vizionez o animație, voi căuta o animație, dacă vreau un film de acțiune, caut unul ca atare, dacă vreau art house, caut filme care au fost în circuitele festivalurilor. Deci încerc să nu amestec genurile. Îmi place foarte mult să mă uit la filme, uneori stau zile întregi în casă și numai asta fac.

Care e scena ta preferată sau ce moment de la filmări te-a impresionat foarte mult?

Cred că scena în care moșesc o oaie a fost una dintre cele mai intense experiențe prin care am trecut. A trebuit să filmăm dintr-o singură dublă, din motive evidente, așa că presiunea a fost destul de ridicată. Responsabilitatea a fost și ea foarte mare, pentru că am avut pe mâini două vieți – cea a oii și cea a mielului nou-născut. Dar scena mea preferată din film e cea în care Gheorghe jupoaie un miel, metafora din finalul scenei o face să fie favorita mea.

Ce s-a schimbat în viața ta odată cu acest film? Ce se va schimba dacă vei lua Premiul Independent British Award, unde ești nominalizat?

Anul acesta s-au întâmplat foarte multe pentru mine pe plan profesional. Filmul acesta mi-a deschis multe uși și mi-a adus multe opor­tunități, nu numai mie, ci și colegilor din film. Sunt în discuții pentru un următor proiect, dar nu pot spune mai multe acum. Nominalizarea pentru cel mai bun actor la BIFA mă onorează. Fiind ceva nou pentru mine, nu știu la ce să mă aștept, dar, din câte îmi dau seama, se pare că o astfel de nominalizare îmi oferă genul de vizibilitate de care am nevoie în acest moment.

Galerie foto