„Cazul” cresterii anuntate a pensiilor, care a inflamat vara politica si pe care s-au batut si se bat inca, pentru a-si asigura paternitatea lui, P.N.L. si P.S.D., ba chiar si P.C., nu este, prin definitie, un act liberal. Nu spun ca liberalii n-au dreptul, ba chiar obligatia de a-si asuma o asemenea masura, mai ales atunci cind situatia pensionarilor e atit de dramatica precum in Romania. Insa de la a si-o asuma pina la a o trimbita perpetuu, ca pe-o mare realizare liberala, e o cale ce n-ar fi trebuit parcursa de un guvern de asemenea coloratura politica. Pentru ca aceasta trimbitare exagerata nu dovedeste altceva decit o disperare electorala, o deruta ce pare sa-i impinga pe liberali sa caute sprijin in alegeri din partea unui segment de votanti care nu le-a apartinut nicicind.
Mai grav este insa ca, prinsi in aceeasi disperare, liberalii apeleaza la un populism ieftin care e foarte posibil sa-i coste serios tocmai in rindurile electoratului fidel, unul prin definitie mai bine informat si atent la ceea ce ofera „piata” politico-economica. In ultimele doua saptamini, ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, a subliniat ori de cite ori a avut ocazia ca preconizata majorare a pensiilor nu-i va costa pe salariati, nu va aduce noi taxe pentru ei. Ceea ce, la o prima impresie superficiala, e de bine. Daca angajatii nu sufera, iar pensiile cresc, e perfect, n-avem nici o problema, bravo guvernantilor ca au gasit alte solutii.
Printre acele alte solutii insa, una mai putin discutata, strecurindu-se cumva prin spatele declaratiilor populiste, este cuprinsa tocmai in legea pensiilor. Iar ea vizeaza introducerea contributiilor de asigurari sociale (C.A.S.), pe 9,5% din venitul brut, pentru profesiile liberale, drepturi de autor, prestari servicii etc. Sigur ca, pentru publicul larg, impozitarea suplimentara a contabililor, a avocatilor, a celor care cistiga din drepturi de autor si asa mai departe nu e o problema. La nivelul perceptiei largi, aceste categorii de cetateni „au de unde sa plateasca”, deci nu conteaza ca solutiile au fost gasite tocmai acolo. Iar Varujan Vosganian si intregul guvern sustinator al acestei masuri nu au mintit: intr-adevar, taxele pe salariile propriu-zise nu cresc. Si daca totusi si unii salariati vor fi afectati, asta se va intimpla numai in cazul celor cu venituri foarte mari, care obtineau bani si din diverse forme de remunerare suplimentara.
Pentru P.N.L. insa, masura reprezinta o abdicare serioasa de la principiile liberale. Dupa ce au pierdut sustinere, din cauza neputintei de a-si gestiona imaginea, din toate zonele posibile, acum liberalii atenteaza, aproape cu inconstienta, exact la acea categorie in rindurile careia au avut dintotdeauna cel mai mare numar de simpatizanti. Adica atenteaza la o buna parte din electoratul fidel, pe care nici atacurile lui Traian Basescu, nici diversele strategii pediste, nici gafele unor ministri care nu stiu sa numere stelele de pe steagul Uniunii Europene nu l-au putut afecta. Si fac asta fara a fi siguri ca, in loc, vor primi sustinere electorala din alte zone. Repet: pensionarii romani au nevoie de o majorare, ba chiar mai consistenta decit s-a preconizat, a veniturilor – situatia lor, in cea mai mare parte dramatica, nu lasa loc de discutii in sensul asta. Insa modul cum s-a produs ea nu face cinste, absolut deloc, unui guvern care a tot vorbit si, de multe ori, a parut a si actiona in numele liberalismului.
Am inceput insa prin a mentiona ceea ce am numit, cu un cliseu al ultimilor trei ani, lupta impotriva economiei subterane. Si n-am inceput astfel degeaba: prin masura luata, dincolo de efectele in rindurile electoratului fidel, guvernul liberal a facut si un prim pas hotarit spre a-i obliga pe cei cu profesii liberale si nu numai sa redescopere metode mai vechi sau sa inventeze altele pentru a-si feri banii de lacomia statului. Prin urmare, e greu de crezut ca, din zona asta, vor veni suficienti bani la buget pentru a acoperi macar o parte din necesarul pentru cresterea pensiilor. Nu ne ramine decit sa asteptam alte decizii cu iz socialist ale unui guvern liberal. Care, continuind sa se agate de putere cu disperare, are toate sansele sa-si duca partidul care-l sustine sub pragul electoral la viitoarele alegeri parlamentare.