Pina la el, majoritatea coplesitoare a intelectualitatii era in general de dreapta sau, oricum, adversara declarata a guvernelor FSN-PDSR-PSD, cu tot cu aliatii lor, si partizana inflacarata a oricui era adversarul politic al acestora.
Faptul ca a aparut, in sfirsit, un lider puternic care imparte intelectualii in tabere e, zic eu, un semn de normalizare a polemicilor politice autentice. Mai e ceva de lucru la partea rationala a acestor polemici, fiindca si sustinatorii, si adversarii presedintelui Basescu au derapat adesea in ripe ale logicii, preferind monologul inflacarat dialogului si argumentatiei reci. S-a vazut astfel inca o data ca, telenovelistic spus, mintea e mai slaba decit inima.
Asa se face ca, in fierbinteala polemicii, intelectualii au preluat, lansat si repetat adesea clisee ce deplasau sistematic discutia dintr-un plan in altul, evitind vreo posibila concluzie sau blocind complet dialogul. Eu ma voi multumi sa enumar aici citeva din acele clisee, pe care le-am remarcat la adversarii presedintelui, fiindca (presupun) mi-a venit mai usor sa vad paiul din ochiul altora.
Imi vine in minte mai intii obsesiva repetare a ideii ca Traian Basescu n-are cum sa fie mai bun ca restul politicienilor, de vreme ce vine din aceeasi lume si a fost odinioara membru de nadejde al FSN-ului. „Nu s-a nascut nici el din spuma marii”, repeta mereu comentatorii. A fost si membru PCR, si sef de agentie comerciala in strainatate, trebuie sa fi avut si ceva legaturi cu Securitatea, din moment ce a lucrat in Comertul Exterior… Nu-i nimic gresit aici – desi banuielile trebuie si ele dovedite. Numai ca pedigriul si biografia nu pot fi folosite ca argumente valide in discutia despre bunele sau relele sale intentii din prezent.
Cu opinii critice fondate pe asemenea comentarii, deloc „la cestiune”, pina si Mihail Gorbaciov ar fi fost pus la colt. Ce perestroika, ce glasnost, ce deschidere spre Occident? Gorby a fost secretarul general al PCUS! Cum sa ai incredere in el? Doar nu s-a nascut nici el din spuma marii!
Un alt cliseu cu pretentii de rationalitate e cel de minimalizare a actului de condamnare a comunismului, in urma raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Se accepta ca da, desigur, condamnarea comunismului a fost un lucru bun, numai ca Traian Basescu n-a fost deloc sincer cind a facut-o. Se vede clar: ce rezultate concrete a avut acea condamnare? Nici unul.
Eu consider ca insasi actiunea de condamnare oficiala a comunismului ca doctrina (nu a dictaturii ceausiste sau dejiste!) a fost in sine una cruciala. Dar probabil ca sint subiectiv. Problema e ca presedintele nu are la indemina mijloace prin care sa produca efecte concrete. Si, de fapt, nici nu mai e treaba lui. Elaborarea unor legi (ale lustratiei, de exemplu) si aprobarea lor tin de competenta guvernului si a Parlamentului Romaniei. Asadar, intrebarea corecta ar fi: ce au facut guvernul si Parlamentul ca acea condamnare sa aiba rezultate concrete? Ce a facut guvernul nu stiu, dar membrii Parlamentului au actionat cum au crezut de cuviinta in momentul citirii raportului amintit: fie l-au huiduit pe cel ce condamna comunismul intr-un cadru oficial, fie au tacut las ori interesat.
…As mai avea cite ceva de spus, dar ramine pe saptamina viitoare. Pina atunci poate imi gasesc si birna din ochi.