Era greu de crezut, pe atunci, ca in Romania vom vedea politicieni care sa se ia la harta pe teme atit de „abstracte”.
Romania televizuala a ultimelor zile a inregistrat doua premiere. Prima: este intiia vara nelinistita politic, in care alesii nu se duc sa-si exerseze imaginea cu bronz prin Bora-Bora sau alte tinuturi de vacanta. A doua: pentru prima data, certurile politice se desfasoara in jurul unor subiecte sociale si cu iz ecologist. Evident, se desfasoara in stilul nostru caracteristic, uneori cu flegme estetice in loc de argumente si cu infierari proletare care, vorba lui Ion Iliescu, „eludeaza meandrele concretului”. Din toata treaba asta iesim cistigati si pentru ca atunci cind doua tabere de politicieni se cearta, sint date in vileag tot felul de lucruri pe care nu le-am fi aflat, poate, niciodata.
Oricit de populista si, poate, nesustinuta economic este, initiativa de marire a pensiilor e un subiect la care nu s-ar fi gindit nimeni, in urma cu cinci-sase ani, ca ar ajunge pe agenda zilnica. Nu ne-ar fi trecut prin cap ca ii vom vedea pe toti sefii de partide si de tara cocotati pe mesele din talk-show-uri pentru a dezbate o masura sociala. Ca vom urmari un presedinte care sa explice ca un ministru de finante cum sta treaba, in viziunea sa, cu fondul de pensii, ca se va derula si un razboi al cifrelor.
Luna iulie mai este marcata de un subiect suprarealist in Romania anilor ‘90 si la inceputul acestui secol: ecologia. Tot tambalaul creat in jurul Parcului Bordei din Bucuresti a nascut un alt tip de dezbatere aproape necunoscut privitorului la televizor. In urma cu zece ani, cind incepusera deja defrisarile vesele in masa din tara noastra, singurele stiri de felul asta erau cele din cozile jurnalelor despre nu stiu ce actiune din Groenlanda a celor din Green Peace. Astazi, asistam amuzati la verva unui Vanghelie, care, probabil si cu ajutorul unui meditator la romana, vorbeste cit de cit coerent despre smecheriile cu terenuri dintr-un oras aproape ramas fara copaci. Evident, faptul ca personaje „luxuriante” ca primarul de sector 5 tin catargul unui asemenea subiect face parte din umorul nostru involuntar si genial. Si, oricit de grava este o asemenea tema, nu m-am putut abtine sa nu rid cu pofta cind am aflat numele unui personaj-cheie din afacere, parca desprins din clasicul nenea Iancu: domnul Costanda.
Dar ca sa putem spune ca semnele de insanatosire ale agendei publice au capatat valoare, va trebui probabil sa asteptam momentul in care fostul presedinte Basescu se va implica in fundatii ecologiste, alaturi de Ion Iliescu. Si cind il vom vedea cum bea dintr-o sticla de sampanie la un concert Live Earth, alaturi de fostul „vice” american, Al Gore.