Ce vreau eu de fapt acum este doar sa fie retinuta ideea de zbor. Pentru ca mai toti dintre noi, muritori cu voie sau fara voie, ne dorim sa avem macar vise de zbor (a nu se interpreta psihanalitic), daca nu cumva sa zburam pur si simplu, nu doar cu avionul, ci in felurite chipuri. Zborul cel mai deslusit si tainic-consistent pe care l-am intilnit in literatura vietii mele a fost (poate ca cetitorul se asteapta deja la secventa cu pricina din parte-mi) acela al ravisantei Margarita Nikolaevna din romanul Maestrul si Margarita de Mihail Bulgakov. Vai de femeile indragostite si nebune care devin vrajitoare si care, catarate pe o perie (si nu pe o matura), plonjeaza peste Moscova, scormonind-o in fel si chip si pedepsind criticii proletcultisti ori pur si simplu aiurindu-i pe cei iesiti in cale.
Vai si de cei care asista inspaimintati (ori poate inminunati si infrageziti) la zborul cu pricina. Margarita nu este o vrajitoare ca oricare (profesionista), ci una (spontana) care se formeaza din mers: ea stie sau invata ce este voluptatea zborului, se lasa initiata in acest exotic carpe diem (chiar daca impus de profesorul de magie neagra Woland), chicoteste ca o fetita, rabufneste ca o femeie deplina, face nazbitii, pedepseste, e si walkirie, si amazoana, si ghidusa ori ciufulita, si simili-vampireasa. E de toate! Concentreaza in ea, ca vrajitoare, aproape toate nuantele emotionale femeiesti: pasiunea, ura, jocul, tristetea, compasiunea, contemplatia, prietenia, suspiciunea etc.
Eu nu mi-am dorit niciodata sa zbor neaparat deasupra Moscovei, dar am avut aceasta tinjire legata de alte doua orase: de Cluj (spatiul meu natal care, vazut din turla bisericii gotice si ombilicale – zic eu – Sfintul Mihail, este un oras cu totul aparte, de o frumusete consistenta si palpabila) si de New York. Deasupra Clujului am si zburat, nu foarte des, ce-i drept, in citeva vise pe care le-am avut de-a lungul vietii (atita doar ca nu am zburat orizontal, ci vertical, ceea ce nu mi-a ingaduit sa simt neaparat dulceata plutirii). Deasupra New Yorkului am zburat o singura data in chip fantasmatic si am facut-o programatic: in romanul meu Tricephalos. Iar in realitate, de doua ori: cind am ajuns pe aeroportul JFK si cind am parasit respectiva platforma cvasi-extraterestra.