Cum Bucurestiul a fost, la rindu-i, vizat, m-am uitat, instinctiv, la coada clasamentului – nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa-l gasesc in alta parte, desi o speranta firava ma imboldea sa trec rapid peste locurile din coada pentru a descoperi Bucurestiul undeva mai sus. Din pacate, fireste, nici o surpriza. Capitala noastra trona pe locul 30, depasita la capitolul necinste doar de Hong Kong si de Kuala Lumpur.
„Un element ce i-a deosebit pe romani de restul participantilor la test a fost faptul ca de indata ce gaseau aparatul (un Nokia 2610 nou, in valoare de 260 de lei), il inchideau, astfel ca recuperarea devenea imposibila”, scrie „Evenimentul zilei” din 24 iulie. „In celelalte tari, redactorii revistei apucau sa discute la telefon cu gasitorul si, de multe ori, il convingeau sa-l inapoieze.” Din nou firesc. Romanii nu numai ca s-au plasat foarte aproape de coada ca nivel al cinstei, dar au si dovedit inventivitatea suficienta pentru a produce pagube realizatorilor experimentului. Nu era oferita si o statistica a aparatelor care n-au mai putut fi recuperate, insa e evident ca aici am fi iesit campioni absoluti.
Am considerat ca e o stire demna de a fi comentata mai ales pentru ca, in aceeasi perioada, mi-au atras atentia niste articole exagerate si extrem-depreciative cu privire la romani aparute in presa spaniola, cu prilejul unei partide de fotbal din Intertoto dintre Gloria Bistrita si Atletico Madrid. Si, cu toate ca in general nu prea pot sa citesc comentariile cititorilor de pe diverse forumuri, de asta data m-am cufundat in lectura – si asta intrucit am fost fascinat de mindria romanilor, de orgoliul cu care au primit opiniile spaniole si, mai ales, de furia cu care s-au avintat sa le combata. Citind acele comentarii, aproape ca m-am simtit, pret de o jumatate de ora, la fel de mindru si la fel de jignit de modul cum au vazut Romania ziarele din Madrid. Apoi am revenit la normal.
O a treia chestiune legata de subiect e una mai personala – atras de reclamele TV, dar si de recomandarile unor prieteni, mi-am petrecut un mini-concediu din aceasta vara pe litoralul bulgaresc. Spre care am plecat, trebuie s-o marturisesc, cu stringere de inima: atentie la buzunare, atentie, mai ales, la masini. Nu exista parcari, mi-au spus unii si au confirmat-o si diverse articole din ziare, e foarte periculos sa lasati masina nesupravegheata. Dincolo de unele evidente balcanice, pe care bulgarii n-au cum sa le ascunda, nu numai ca n-am avut vreo problema din punctele de vedere mai sus expuse, dar abundenta de parcari civilizate si pazite, in care proprietarii garantau pentru masini, m-a obligat la o comparatie cu litoralul romanesc, complet dezavantajoasa pentru acesta din urma. Si nu numai in privinta parcarilor – pur si simplu, Bulgaria mi-a oferit un plus consistent de siguranta, inclusiv pe plajele la fel de pazite unde am putut sa-mi las fara griji diverse obiecte linga sezlong pentru a intra in apa. Poate a fost doar o senzatie, dar pina la urma nici senzatiile nu-s de neglijat.
Am prezentat toate aceste lucruri fara sa caut neaparat sa sugerez concluzii despre noi insine, desi ni le sugereaza altii. Nu vreau sa cred ca poporul roman e necinstit prin definitie – si, oricum, o generalizare ar fi la fel de pacatoasa ca generalizarile care ne frustreaza de fiecare data cind iesim in occident. Vreau doar sa spun ca, in continuare, oricum am lua-o, nu stim in nici un fel sa ne gestionam propria imagine. Si nici statul nu se omoara s-o faca, preferind sa investeasca intr-un un banal si ridicol fabulospirit decit in gasirea de solutii interne concrete pentru a depasi handicapul de imagine negativa cu care ne confruntam.
Ridicind din umeri si spunind ca rolul lor nu poate fi unul educativ, guvernantii nostri nu fac de fapt decit sa-si marturiseasca teama de a educa. Pentru ca printre solutii se afla si instituirea unor legi aspre, care sa vizeze diferite tare ale societatii noastre: de la aruncarea gunoaielor pe strada pina la insusirea, fie in cadrul unui experiment usor amuzant, fie in cadrul experientelor deloc amuzante prin care trecem multi, a unor telefoane mobile. Numai ca asemenea legi pot fi, uneori, foarte nepopulare…