Dar visul incintator, utopia se transforma intr-un cosmar – si inca intr-unul cotidian – atunci cind Dumnezeu ti-a pus mina in cap si te-a facut sef. Daca muncesti la stat, esti mereu sub presiunea schimbarilor de regim. Oricit s-ar da ei independenti si tehnocrati, sefii cei mari au a respecta algoritmul politic. Cind se schimba sustinatorul, trebuie sa plece din functie si cel sustinut. In plus, birocratia este absolut insuportabila, iar oamenii „din dotare” vin cu un rezervor inepuizabil de probleme grave, stratageme viclene, invoiri si scutiri.
Cam 75% dintre angajati sint oameni extrem de cumsecade, cu o singura conditie: sa nu-i pui sa munceasca. Nici toamna-iarna, cind e zloata si frig, nici vara (pe caldurile acestea?), nici primavara, cind serviciul apasa organismul. Nu poti da pe nimeni afara pentru incompetenta si indolenta, fiindca te va tiri prin tribunale, cu codul muncii in brate si cu o armata de sustinatori vituperind impotriva sefului care „s-a ajuns”. Dar de ce sa risti vreo penalizare? Oricum, toti subordonatii dau din cap aprobator la absolut tot ce spui, nu-ti ies din vorba, nu te contrazic nici macar de forma. De facut, insa, fac cum vor ei.
Sa fii sef in domeniul privat inseamna sa ai nervii si mai tari. Daca esti patron, tremuri in fiece moment pentru banisorii tai, de care ceilalti profita fara jena. Daca esti subordonat unui patron sau unui grup de actionari, esti stresat zilnic cu pretentii de eficienta si performanta care ti se par – in forul tau interior – aberante. Totdeauna peste un sef exista un sef si mai mare, si tot asa, la nesfirsit. Care-i seful lui George W. Bush, „cel mai puternic om al planetei”? Congresul american. A carui componenta e decisa de electorat. Care, la rindul sau… Revenind la bietul nostru sef, el trebuie sa vina primul la slujba si sa plece ultimul, in timp ce angajatii, la ora 17.00, sparg usa cu capul. Fiecare isi vede de parcela lui, numai seful supervizeaza intregul ansamblu. Trebuie sa-i asculte pe toti si, invers, sa-i faca pe toti sa-l asculte. Desi nu are timp de pierdut cu explicatii inutile, este obligat sa fie la dispozitia angajatilor sai. Acestia au dreptul sa ceara lamuriri suplimentare, iar seful are obligatia de a le da. Angajatul trebuie sa respecte un contract, seful are de respectat sute de contracte diferite; si nu numai cu subordonatii, ci si cu furnizorii, distribuitorii, toate verigile lantului de productie si desfacere, toate institutiile cu care firma lui (a lui, vai!) are de-a face. In plus, concurenta reprezinta mereu o amenintare.
Oare sa dea alti sefi un randament mai bun? Oare sa fii tu cel lenes, nemeritind nemaipomenitele conditii care i s-au creat? Iar daca tu esti in postura decidentului, ajungi la intrebari si mai chinuitoare. Oare omul acesta lucreaza pentru mine sau ma lucreaza? Nu cumva face ochi dulci altor firme? Sau ma boicoteaza ca sa-si faca o afacere proprie?
Chiar vrei sa fii sef? Gindeste-te bine: s-ar putea ca visul sa ti se indeplineasca…