Ambii au refuzat onoarea si titlul de director muzical, preferind sa ramina dirijori invitati. Refuzul celor virstnici a deschis calea unui dirijor tinar, Alan Gilbert, in virsta de 40 de ani.
Gilbert va fi al doilea dirijor tinar al Americii, dupa ce Los Angeles-ul l-a ales ca succesor al lui Esa-Pekka Salonen pe venezuelianul Gustavo Dudamel, copilul teribil al unei noi generatii de dirijori talentati, in virsta de numai 26 de ani. Toate articolele de presa si interviurile pun accent pe faptul ca Alan Gilbert este fiul a doi violonisti din orchestra new-yorkeza, ca a crescut de mic in sinul ei si ca este un dirijor nascut in Statele Unite, cum numai Leonard Bernstein a mai fost in ultimii 50 de ani. Aceasta este partea sentimentala a istoriei unui dirijor care are multe alte atuuri serioase profesionale, suficiente pentru a-l pune pe lista scurta de preferati ai orchestrei. Gilbert a studiat vioara si viola la Curtis Institut, la Philadelphia (unde a si cintat in orchestra sub Mutti), s-a perfectionat la Harvard, unde a cunoscut Orchestra de la Boston, si a obtinut o diploma de dirijorat la Julliard School, fiind intre 1995 si 1997 dirijor asistent al Orchestrei din Cleveland. In curriculumul lui figureaza patru ani ani de dirijorat la Opera din Santa Fe, la care a renuntat in luna mai, titlul de director muzical al Orchestrei Filarmonice din Stockholm, unde contractul sau expira dupa opt ani, in ajunul preluarii orchestrei din New York, si, din 2004, dirijor principal invitat al orchestrei Radiodifuziunii germane din Hamburg (NDR). In ultimii ani, a dirijat pe numeroase scene prestigioase din lume, la operele din Los Angeles, Zurich si Viena, la Chicago, Boston, San Francisco, Atlanta, Los Angeles, la Amsterdam la Concertgebouw, la Munchen, ca sef al Orchestrei radiodifuziunii bavareze, si la Tokyo, la pupitrul Orchestrei Simfonice NHK. In 2006, Gilbert si-a facut debutul, cu succes si in mod neasteptat, la Filarmonica din Berlin, unde l-a inlocuit pe Bernard Haitink, suferind.
Din 2001, Alan Gilbert a dirijat 23 de concerte cu Filarmonica din New York, unde, spune una dintre anecdote, a fost pus in pozitia de a-si mustra mama la o repetitie, pentru o intrare intirziata. Este prea devreme, probabil, pentru a-si dezvalui planurile, iar Gilbert s-a multumit sa spuna ca prefera sa abandoneze stilul didactic in relatia cu publicul new-yorkez. Criticii amintesc altfel reputatia lui de promotor al muzicii contemporane si cele trei festivaluri pe care le-a patronat la Stockholm in onoarea compozitorilor Hans Werner Henze, Henri Dutillieux si John Adams.
Contractul new-yorkez este incheiat pe cinci ani, cu angajamentul de a dirija cel putin 12 saptamini de concerte in fiecare stagiune. Restul stagiunii se anunta a fi la dispozitia celui care devine, neoficial, principalul dirijor invitat, Riccardo Mutti, cu sase pina la opt saptamini de concerte la New York si in turneele orchestrei.