Au performat si nume mari: Beastie Boys, Grove Armada, Snoop Dogg, Wu Tang-Clan, Prodigy, Ltj Bukem & Mc Conrad... dar mai ales a existat My Bel Dance Arena.
Piano
Cu doua saptamini inainte de Exitfest, primisem cadou un bilet pe patru zile, cit tine festivalul. Cu o saptamina inainte de Exitfest, pe ceva Tvr, consulul Serbiei anunta scoaterea vizelor pentru Serbia. Lucrurile mergeau din bine in mai bine, ca sa atinga absolutul, foartele, fortele pe parcursul celor patru zile de festival. Sss, fara graba… mentine ritmul!
Mezzo-piano
12.07, ziua inca incepe de dimineata. Mate de la 9 in Carturesti. La 10, intilnire cu Andra pe Gheorghe Lazar. Locatie, inca Timisoara cu iesire spre Jimbolia sau Zombolj. Sirbii sint „bialfabeti”, folosindu-se in paralel de alfabetul latin si de cel chirilic. Populatia din Vojvodina (Banatul sirbesc) e cel putin bilingva, mare parte vorbind si romana. La 11 in vama, pe care o trecem pe jos. Vamesul roman are mers de cowboy si glume la activ: „Ce, care va sa zica noi n-avem lucruri frumoase de vazut? De ce adica sa mergeti voi la sirbi!?”.
La sirbi, din nou ora 10 (sint cu o ora in urma). In sfirsit, am iesit din frumoasa patrie romuma, iesire la sirbi, iesire din timp. Taxi pina la Novi Sad. Taximetristul vorbeste romaneste. Il cheama Ivan si e nativ din Sarajevo. La 16 ani a plecat cu familia, ca refugiat de razboi, luind drumul Banatului sirbesc. Vojvodina, oaza de calm aparent. Ne vorbeste despre razboi, moarte, mizerie. O sa mai treaca multi ani pina cind Serbia se va impaca cu memoria razboiului. Deocamdata doliu, inca isi pling mortii.
Crescendo
Novi Sad. Din nou surpriza arhitecturii jugen stil, aceeasi ca la Trieste sau Timisoara. Ma simt acasa, rodul imperialismului austro-ungar, care a adus la un loc oameni, regiuni, limbi atit de diferite, dindu-le o nota de asemanare.
Deja de o ora in Novi Sad. In centrul vechi raspinditi multi, multi cai colorati. Cai pe strazi, nu pe pereti. Un fel de „Cow Parade”, dar cu cai. Mmmm, Power Horse si dai bataie. Lume intinsa pe iarba in parcuri, prieteni la terase discutind lejer nimicuri. Nu inteleg, dar suna bine. Solitari, citind ziarul prin cafenele. Chill si voie buna. Familii, tineri, multi tineri. Vroiam sa spun speranta, multa speranta, cind, in drum spre camping, la o intersectie, la trei metri, un motoscuter s-a intersectat cu un taxi – model Zastava, Dacia sirbilor. Scrisnet de roti pe asfalt de vara, bufnitura… triplu salt. Mortal. Liniste pentru o secunda. Spectatori fara voia noastra, am amortit. Gust amar. In Serbia inca se moare… ca peste tot.
Sforzando
Schimbare de ritm. Cu Andra la un party drum & bass, pe plaja Tuborg de pe malul Dunarii. Aici, jos, sintem inca in afara festivalului, incercind insa sa ne integram lui. Pentru asta batem nisipul fierbinte cu picioarele, marcindu-ne urma printre pet-uri alb-laptoase, ce se gasesc raspindite la tot pasul. De sus ne domina fortareata Petrovaradin, pe care sirbii au arborat ca banner – „State of Exit”. Aici, jos, stare de extaz. 400 de dinari ofera tinerilor calea spre fericire.
Spectacol aerian, in formatie de patru avioane, pete de umbra pe cer canicular. Dintr-odata, trupuri intrerupte in miscare, priviri ce sageteaza cerul. High up! Saritura cu prajina a pupilei ce pulseaza in ritm electric.
Mezzo-piano
Pauza de miscare. Am trecut de check-point-uri, de bai de multime si acum asteptam. Asteptam sa inceapa concertul celor de la Prodigy sau al celor de la Beastie Boys!? Nu stiu sigur. Nu sint sigur nici de zi! La Exit zilele nu se numara, zilele nu se succeda. Nu exista perioade de odihna, care sa-ti marcheze un timp masurabil, exista doar tempo-ul muzicii electronice. N-am dormit de 36 de ore. Andra, nici ea, dar uitindu-ma la ea o vad fericita, respirind fericire prin toti porii trupului ei alb. E poate pentru prima oara cind vad o bacanta si realizez ca poate ceea ce imprima frumusete in noi si-n rest e miscarea, scurgerea. Staticul e doar un cadavru inghetat intr-o pozitie imposibila pe un asfalt de vara.
Dance Arena
Exercitiu de imaginatie: 20.000 de oameni dansind pe aceeasi arena, in aer liber. Stream-uri electronice ce lovesc zidurile unei cetati medievale. Ritm, trupuri, crescendo exponential. The Dj must feel as a God. Dumnezeule, oare cum trebuie sa te simti, manipulind toata acea multime, facind-o sa se miste pe ritmurile puse de tine? Trentemoller, Green Velvet, Dj Paul Woolford, 2020SoundSystem cunosc cu siguranta raspunsul la aceasta intrebare.
Morendo
Rasarit, stare de haos. Ltj Bukem isi sustine de vreo jumatate de ora ultima piesa. La sase dimineata pare inca neobosit. Pe noi a reusit in sfirsit sa ne epuizeze. Fizic. Lumea se scurge afara din fortareata. Petrovaradin – „State of Exit” evacuation! Refuz insa sa ies din starea de Exit. Hotarim sa mergem pe plaja, sa ne ingropam in nisip si sa asteptam rasaritul. In sfirsit, stare de staza. In jurul nostru insa universul se misca in continuare. Si noi odata cu el!