Afurisite voaluri opace, clatinindu-se rar, nemilos, zguduind trupul omenesc, legiferind drastic, miscarilor, o ordine noua, sfidatoare si deocheata. Trompa impudica, formata din inele inoxidabile de platina, se infipsese lacoma, lubric-nesatioasa, vesela totusi, in teasta de os, perforindu-i, parca in joaca, cutia craniana, cam asa cum ai baga zglobiu un deget (cind se gimfu-ngimfu zefirii zdreliti in pubisurile ascutite ale zinelor betive, oh!, cele cintate in versuri de insusi hobbitul Bilbo!), da, asa cum ai gauri globul de papadie uscata, parasit deasupra unei carari.
Si sorbea creierii, materia cenusie, papa polenul marmeladificat al crinilor mintii osindite la moarte, pusa la copt in rola anotimpului glorios. Locul ales nu ingaduia mai multi privitori. Posibil, cine stie?, ma menisera martor unic. Buimac de intimplare, obligat de onoare sa-mi duc pina la capat meseria mea de detectiv particular (scrisesem demult Detectivul Arthur!), cu lupa agatata de bretelele pantalonilor cadrilati si cu memoria ciuruita de mararul inmiresmat al ipotezelor, vrui sa ma subtilizez, depasit de vraja rea a clipei: lasa-ma sa te las in matasea misterului! Daca el, Lepidopterul vorace, ma depista in preajma-i irizata? Poate ca-si astepta firoscos urmatoarea victima: curiosi de-alde mine, slobozi prin loboda, topiti de gratuitatea (de-o nebunie delicioasa!) a voiajelor cu trotineta in jurul glumei finale!!!
***
Fragedul cufar. Cam la doua-trei saptamini, mama ma baga cu tandrete intr-un cufar urias. Imi amintesc zimbetul ei umed, victorios, insalivat la colturile vinovate ale gurii, zimbet ce-i lingea parca intreaga-i fata cind ma anunta dulce ca astfel imi voi desavirsi educatia de adevarat cavaler. Auzeam scrisnetul fin al zavoarelor de argint vechi, muzica cheilor in lacatele de aur. Interiorul era de marimea odailor mele strimte, joase. Linga un perete aveam culcusul alcatuit din perne umplute cu pufulet de gisca, saluri de lina afumata, perdele rupte, rufarii intime, feminine, mototolite delicat, incleiate nimicitor in sucul acela de nedescris al vulvelor palpitind sub crinoline.
Alaturi, in farfurii de clestar cu margini rujate, bucate preparate lasciv de Empampa, camerista durdulie a mamei. Mai gaseam luminari de ceara rosie, parfumate, carti cu vietile Sfintilor Parinti, albume de heraldica, un atlas de anatomie umana cu planse detaliind pina la dementa configurarea celesta a sexelor. Mincam, citeam, dormeam, priveam indelung blazoanele feerice, ma masturbam. Nevoile firesti le confisca un recipient de portelan trandafiriu. Nu stiam niciodata cit voi sta inchis. Prezenta mea in castel, in anumite perioade, devenea, se pare, indezirabila.
Cind mi se da drumul, mama, intotdeauna obosita, sovaitoare in miscari, cu glasul abia soptit, ingina rugaciuni interminabile de iertare. Pete vinete ii impodobeau obrajii surpati, gitul alb, bratele rotunde. Ma obisnuisem. Sufletul meu capata, incetul cu incetul, crini, flamuri, coifuri, turnuri, ingeri, lumina. Indeosebi o nesfirsita lumina rabdatoare; manunchi de raze subtiri banuind, cautind, pipaind, posedind puritatea grea, candoarea misterioasa a unei copilarii perlate echivoc de lacrima uterina.