Dar cine sint, la noi, acesti altii? Unul dintre promoteri e Institutul Cultural Roman, prin programul TPS aflat in derulare, si care „recidiveaza”, acum, prin implicarea in Festivalul de literatura Strega Europeo. Premiul acestui Festival, initiat de Fundatia Bellonci, este menit sa promoveze literaturile tarilor recent intrate in Uniunea Europeana: Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia, Ungaria. Din fiecare tara a fost ales un juriu format din cincisprezece persoane, care va desemna o carte publicata intre 1990 si 2004 (roman, nuvelistica, memorialistica) si care sa nu fi fost tradusa in mai mult de trei limbi europene. Fericitului cistigator, Dumnezeul traducerilor ii va pune mina-n cap. Volumul sau va aparea in engleza, in limbile tarilor nou aderate si in celelalte cincisprezece limbi europene.
Dar cum a fost ales juriul de critici decidenti? Prin consultarea a peste treizeci de publicatii (reviste culturale si cotidiane), care au propus, fiecare, trei nume de comentatori. Lista rezultata e intru totul onorabila: apar – in ordinea voturilor – subsemnatul, Dan C. Mihailescu, Andrei Plesu, Ion Pop, Marius Chivu, Ion Vartic, Al. Cistelecan, Luminita Marcu, Mircea Martin, Mircea A. Diaconu, Pavel Susara, Ioana Parvulescu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu si Livius Ciocarlie.
Pe cine sa aleg? Avem destul de multi prozatori originali, atit din generatia clasicilor in viata, cit si din aceea a tinerilor mai-mult-decit promitatori. De la primul tur de orizont, apar cel putin douazeci de nume care ar putea sa dea o idee despre consistenta si vitalitatea beletristicii noastre. Restringerea cercului a fost deci dificila. M-am concentrat, mai intii de toate, pe roman, fiindca acesta are o mai mare forta de iradiere decit memorialistica ori proza scurta. Care sa fie Romancierul, cu majuscula? Cine este ilustrativ pentru genul ca atare si pentru realizarea lui intr-o tematica si o problematica autohtone? Altfel spus, in romanele cui putem descifra Romania din timpul comunismului si cea a Tranzitiei?
Din alt unghi privind lucrurile, cine anume, dintre prozatorii care nu mai au nevoie de prea multe prezentari, poate fi considerat nedreptatit la bursa traducerilor si promovarii in spatiul european? Intr-o epoca in care atitia au cistigat (pe merit sau nu) vizibilitate, precum si confortul material necesar scrisului, cine ar fi marele pierzator?
Pornind din directii diferite, dar complementare, am ajuns la romanele unui prozator, exceptional, din generatia nouazeci. Unul dintre ele i-l reeditasem chiar eu, in colectia „Scriitori romani” a Editurii Corint. Dar mai puternic, realmente memorabil, este altul, reeditat si el, nu demult, la Cartea Romaneasca. Ati ghicit. E vorba despre Amantul Colivaresei de Radu Aldulescu. Un roman formidabil al unui autor extrem de pagubos…
Cel din urma fi-va, acum, cel dintii?