Am descoperit-o apoi in inregistrarile mozartiene ale dirijorului Hans Rosbaud din anii ‘50, la Festivalul de la Aix-en-Provence, unde a fost pe rind o extraordinara Fiordiligi, alaturi de cealalta Teresa, Berganza, ca partenera in Dorabella, apoi Donna Anna si contesa in Nunta lui Figaro. Despre duo-ul Stich-Randall-Berganza, muzicologul Bernard Gavoty vorbea ca despre „doua adevarate perle, o bijuterie ingemanata, in care stralucesc blonda si bruna, cele doua Teresa. Ele rivalizeaza prin tinerete, prin naivitate jucata, prin experienta voalata de gratie. a…th Surizind neincetat, ele se amesteca asemenea a doi trandafiri intr-un buchet, pentru binele operei si al celor care le asculta. Arta lui Stich-Randall, dezbracata de orice artificiu, atinge perfectiunea”.
Era o epoca noua, in care, cum isi aminteste intr-un interviu Gabriel Dussurget, directorul Festivalului de la Aix, incerca si reusea sa se detaseze de traditia vieneza si cea a Festivalului de la Salzburg. „Donna Anna o cintau dame corpulente, mari soprane dramatice, extrem de incordate in ultima arie; interpretii nu erau tineri: Don Giovanni trebuia sa fie un domn in virsta, la fel ca si Contele din Nunta alui Figaroth, cu un baston; am cautat sa angajez tineri: trebuie sa te gindesti ca Donna Anna este de virsta Zerlinei, Contele si Contesa de 25 de ani a…th O auzisem pe Stich-Randall la Concursul de la Geneva, dar cum nu obtinuse premiul, plecase si a fost destul de greu sa o regasesc.”
Teresa Stich-Randall avea 26 de ani in 1953. Se nascuse in 1927, in New Hartford, Connecticut, si studiase de copil piano, apoi urmase scoala de muzica din orasul natal si Columbia University. Legenda spune ca, dupa ce Arturo Toscanini o ascultase, ar fi spus despre ea ca este „descoperirea secolului”. Cert este ca batrinul dirijor a angajat-o intr-o serie de concerte si inregistrari cu orchestra sa, NBC. In aprilie 1950, discul o imortaliza in rolul Nannettei din versiunea de referinta a operei verdiene Falstaff dirijata de Toscanini.
In Europa ar fi venit tot la indemnul lui Toscanini, cu o bursa Fulbright, pentru a-si imbunatati cunostintele de limba germana, si in 1951 debuta la Festivalul Mai-ul musical florentin, cintind in celebrul parc Boboli, la Florenta, rolul unei ondine din Oberon de Weber. Tot in 1951, contrazicind amintirile directorului Festivalului de la Aix, era laureata a concursului de canto de la Geneva-Lausanne, ceea ce ii aducea un contract la Opera din Viena. Avea sa cinte acolo timp de 20 de ani si, in 1962, sa fie primul solist american, recompensat cu titlul de Kammersangerin (solista la Curtea imperiala). A cintat practic pe toate marile scene de opera si festivaluri europene si s-a intors de citeva ori si in Statele Unite pentru spectacole la Opera lirica din Chicago si, in 1961, la Metropolitan.
Teresa Stich-Randall, posesoare a unei voci luminoase de soprana lirica, particularizata de un permanent vibrato bine controlat, a avut unul dintre cele mai eclectice repertorii, de la Scarlatti la Alban Berg si de la Bach la Mahler si Britten. A inregistrat cantate de Bach cu Hermann Scherchen, Felix Prochaska si Karl Ristenpart, operele lui Mozart cu Hans Rosbaud (cu care a cintat si un program de lieduri redat pe disc de INA in colectia sa Memoire Vive), a lasat in urma o Sophie din Cavalerul Rozelor cu Karajan, facind echipa cu Elisabeth Schwarzkopf si Christa Ludwig si un Euridice in opera lui Gluck sub bagheta lui Charles Mackerras.
Multe, desi nu toate din discurile ei, sint inca disponibile, dupa cum poate fi vazuta in prima tinerete pe DVD-ul publicat de casa Testament, cu Aida in versiune de concert, inregistrata de Toscanini (The Television Concerts 1948/52, Vol. 3) si pe cel al productiei RAI cu Don Giovanni (alaturi de Bruscantini, Gencer, Alva si Sciutti). Nu e tirziu sa o descoperiti.
P.S.: M-am bucurat sa vad o hotarire guvernamentala de a sprijini financiar, in ceasul al 12-lea, Concursul International de Canto Hariclea Darclee de la Braila, organizat de inimoasa Mariana Nicolesco. M-am intristat, pe de alta parte, sa citesc comunicatul biroului de presa al guvernului, in care, in mod repetat, se vorbeste de o Draclee. Sa-si fi bagat Draculea coada?…