Un disc care are ca piesă de rezistență o sonată pentru vioară și pian de George Enescu, nominalizat pentru Premiul celui mai bun disc al anului 2018 în Estonia (Estonia Music Awards 2018) nu este ceva obișnuit. Citind anunțul în presă, m-am grăbit să-l caut pe Spotify și, ascultând duo-ul format de violonista Mari Poll și fratele ei, pianistul Mihkel Poll, am fost repede câștigat atât de sunetul plin, cald și cu inflexiuni adesea tandre al violonistei, care m-a dus cu gândul la arta unui Ivry Gitlis, cât și de alura decisă a pianistului. Vădit, cei doi cunosc și se bucură de muzica lui Enescu, într-o înțelegere perfectă, care ți-i face imediat apropiați și explică, pe de altă parte, succesul la critică al discului lor, înregistrat pentru casa poloneză Dux. Un CD, altfel, cu un program original de muzică a secolului XX, Enescu fiind urmat de Poulenc (Sonata pentru vioară și pian), Schönberg (Fantezia pentru vioară și pian, Op. 47) și Erkki-Sven Tüür.
Cum am aflat în urmă cu doi ani la marele Târg internațional al muzicii de la Frankfurt, a căpăta informații despre artiștii din țările baltice, și în mod special despre cei din Estonia, nu este deloc dificil. La Tallinn funcționează Centrul eston de informare muzicală (Eesti Muusik Infokeskus), ai cărui reprezentanți mi-au oferit amical materialul publicitar pe care îl editează. Am găsit astfel cu ușurință biografia violonistei Mari Poll, în prezent al doilea concertmaistru al Orchestrei simfonice din Stavanger, absolventă a prestigiosului Royal College of Music de la Londra (în 2012, clasa prof. Radu Blidar) și cu o diplomă de solist obținută la Academia de Muzică de la Oslo, în Norvegia (2014).
Centrul eston de informare muzicală menționează, firesc, și cele două principale discuri ale violonistei, cel dintâi în seria „Debut“ a odinioară faimoasei case EMI (astăzi distribuit online sub eticheta Warner) și cel cu Sonata a 3-a „în caracter popular românesc“ a lui Enescu. Pentru cine vrea să știe mai mult despre Mari, de pe site-ul ei (www.maripoll.com) poate descărca și un dosar profesionist de presă.
Am avut plăcerea să stau de vorbă zilele trecute cu Mari Poll și am întrebat-o în preambulul interviului acordat Europei Libere și săptămânalului nostru dacă muzica lui George Enescu este cunoscută în Estonia. „Da, desigur, în mod special printre muzicieni, dar nu este, poate, cântată atât de mult cât ar merita. În mod sigur, ar putea fi cunoscută pe un plan mai larg decât este în prezent. […] De multă vreme, și eu și fratele meu Mihkel suntem interesați de muzica secolului XX și amândoi i-am explorat repertoriul. Enescu, după părerea mea, ocupă un loc foarte important în muzica secolului, iar sonatele lui de pian sunt parte a repertoriului pentru cei care se ocupă cu seriozitate de muzica clasică.“
A cântat și în concert Sonata nr. 3 de Enescu? „Da, de multe ori. Iar atunci când am decis să înregistrăm un disc, Enescu a fost pe primul loc pe listă, iar Sonata de la bun început aleasă pentru CD.“ Ce o atrage în muzica lui George Enescu? „Aș spune că fiecare din sonatele lui diferă în termeni de ritm, de caracter, dar ceea ce admir cel mai mult la el este felul în care așterne pe hârtie minuțios totul, lucruri ce par la prima vedere improvizații, mai ales în a treia Sonată. Este cu totul remarcabil și partea cea mai dificilă când începi să o înveți. Arată extrem de complicat, dar sună asemenea unei improvizații. Este asemenea unui pictor excepțional, care poate forma imagini cu tot felul de zgomote, sunete, creând continuu o atmosferă foarte plină de emoții și culori. În același timp îi lasă artistului foarte mult spațiu să-și reflecte propriile idei. Din acest punct de vedere, a-i cânta muzica îți procură o mare bucurie, satisfacție!“
Unul din cei doi profesori ai ei de la Londra, la Royal College of Music, Radu Blidar, este prezentat mai mult ca un pedagog francez de origine română și relativ puțin cunoscut melomanilor din România, în măsura în care singurul său CD de circulație, înregistrat cu pianistul Andrei Vieru la Paris, este astăzi dificil de găsit. Presupun că Radu Blidar a fost cel care v-a prezentat muzica lui Enescu? „Da, desigur, într-o măsură el m-a introdus în această muzică, dar prima piesă de Enescu pe care am studiat-o cu el a fost Sonata nr. 2, care este extrem de diferită de a treia. Mi-a fost, însă, de mare ajutor, explicându-mi backgroundul acestei muzici, el însuși fiind născut în România. A fost nu numai un ajutor, dar și foarte interesant. […] Alături de el m-am simțit foarte bine, un profesor excelent, dublat de un la fel de bun violonist. Am fost surprinsă cum era capabil să predea o zi întreagă și să facă demonstrații la vioară pentru fiecare aspect al muzicii, cântând la perfecție. Este un mare pedagog.“
Galerie foto
