Batrinii sint foarte haiosi, le mai scapa mincarea pe jos, dar problema e ca nu prea au ce scapa. Am vorbit deja cu niste amici pe care mi i-am facut sa dam o raita prin imprejurimi saptaminile viitoare. Aici sint multi indivizi care vor sa te pacaleasca, sa te atraga in plasa si sa te usuce, si e destul de periculos daca nu cunosti obiceiurile. Sint foare periculosi. Umbla tot timpul singuri si te asteapta la cotitura sa te inhate. Li se spune «paianjeni». Eu am auzit vorbe despre ei, da n-am vazut niciodata. La noi nu erau. Saptamina trecuta a fost o inundatie foarte nasoala care ne-a tinut doua zile printre ziduri, in hrube. Unii mai curajosi au plecat dupa hrana si s-au intors cu pachete. Aici baietii is foarte harnici, imediat pun elitra la treaba. Am cunoscut niste tipi tare faini care s-ar putea sa ma ajute.
Daca totul iese bine iti fac si tie intrarea incoa. Nu e cine stie ce, sa nu-ntelegi gresit, nu curge suc pe pereti, da’ e libertate, adica nu umbla nimeni dupa tine sa te omoare. Nu te gazeaza nimeni in propria casa, ca la noi. Eu daca mai traiam acolo doar o zi puteam sa innebunesc, la cite oribilitati si genocide am vazut. Chiar, sper ca inca mai traiesti, altfel scriu degeaba. Ar fi pacat sa mori. Erai un gindac de treaba. In caz ca ai murit ma opresc aici din scris. Daca mai traiesti, iti scriu data viitoare. Astept un semn. Te-mbratisez. Chiar daca esti mort… „
„Bunule prieten, inca n-am murit, dar mult nu mai e. Probabil, cind tu vei citi aceasta epistola, eu voi fi nefiinta. Aici e si mai rau ca inainte. Au gazat totul, nu mai ai pe unde sa treci. Nici macar in Kamerra nu ne mai putem ascunde. Au gazat si linga Bli-Blo Tekka. Tot. Zilele trecute l-au gasit pe profesor facut piftie in Ghivetta. E tragic. Mai sintem doar o minuta de gindaci. Saptamina viitoare pleaca un transport spre etajele superioare. Daca mai traim pina atunci si reusesc sa plec iti mai scriu. Daca nu, nu. Adio… Si libertate!”