„Nu ma intreba cum am facut primul milion” este adagiul oricarui bogat. Deosebirea intre magnatul adevarat si miliardarul de carton e ca primul face avere intr-un mediu liber concurential, iar al doilea acoperit de-o mafie ce-a transformat dictatura politica intr-una economica. Iar acest al doilea – sa-i zic est(n)ic acaparator de capital – n-are nici pedagogia concurentei, nici scoala libertatii, nici cultul bunastarii tuturor. El mimeaza toate astea, fiindca a fost indoctrinat sa mimeze de sistemul a carui progenitura este. Se stie, dar o repet, comunismul era neintrecut in a maimutari drepturile & libertatile omului.
Legatarii cadavrului indimenticabil, zombii averilor inaccesibile intr-o viata de bancher, utecistii de ieri, capitalistii de azi si, poate, de miine, au pus gheara si pe muzica rock. Fusesera instruiti prin tabere ori pe la sindrofii cine ce cinta. Stiau trupe, aveau discuri, casete sau benzi. Nu ascultau Europa Libera, sa afle ultimele noutati; le luau de la „oamenii lor” (cel mai pregatit in domeniu era chiar secretar de partid; cabotin perfect, mimeaza ca-i june rebel chiar la 65 de ani). Nu plateau sume enorme pentru vreun LP. (Iar daca plateau, nu insemna nimic la cit puteau scoate din afaceri dubioase – vezi marturisirile lui Adrian Nastase, capitalist… proto-sincronic, prietenul folkistilor, exponent exemplar al epocii de aur cacaniu.)
Cind s-a spart sistemul, acesti oameni s-au pomenit cu ditamai ciobul in brate. Si, sa recunoastem, au stiut sa-l cheltuiasca. In folos propriu. Ceea ce un capitalist din vest n-ar fi facut. Pentru ca acolo folosul propriu nu exista in afara folosului comun. Acolo se invata la biserica: nu exista fericire personala in lipsa fericirii tuturor. Aici se aplica foarte consecvent principiul „dupa mine, potopul!”. Acolo patrimoniul public e mindria tuturor si onoarea cui il imbogateste. La noi, patrimoniul public, inclusiv habitatul natural, e motiv de jaf. Jaful nu se explica prin instinctul distrugerii indus de comunism, ci prin incultura binelui public, o insuficienta programatica a „cadrelor” partidului unic, selectate din toate categoriile sociale pe criterii de obedienta si supunere.
Fostii utecisti au case de discuri ce editeaza hituri rasuflate
Showbiz-ul romanesc este plin de fosti utecisti, PROcopsiti in anii dezmatului mediatic. Au case de discuri ce editeaza hituri rasuflate, case de filme inchiriate producatorilor straini, cu personal & pat incluse in pretul infim, posturi TV ce difuzeaza de sute de ori aceleasi filme inepte, companii de productie ce dau atitea rateuri, incit devine evident pina si pentru naivi ca acolo se spala bani la greu. Personal, cunosc doar un singur patron din bransa care face treaba normala si decenta. (Vor mai fi vreo doi-trei, numele nu conteaza aici.)
Lasa-i pe utecisti sa pregateasca dupa capul lor un concert al oricarei vedete. Nimic n-o sa functioneze cum trebuie, totul va fi o insailare de ambitie, snobism si prostie, tavalita in sos de „merge si-asa”, cu scaparea obtinuta de nurii vreunei cruditati sexuale, oferta ce nu poate fi refuzata nici – sau mai ales – de-un Mick Jagger. A carui personalitate de exceptie a salvat un eveniment ce putea sa devina al doilea Altamont, in organizarea utecistilor pereni ai plaiurilor valahe…