Note de călătorie  -  Desiree Halaseh  -  

M-am trezit în jurul orei trei a unei dimineți de început de septembrie în Ernakulam, undeva pe coasta Malabarului, față în față cu o bucată de Mare a Arabiei din India de Sud. Mă așteptam ca drumul dintre Mysore și capitala Kerala să dureze cel puțin câteva ore în plus și îmi încropisem un loc de dormit mai de doamne-ajută pe vreo patru locuri din spatele autocarului.

Brusc, șoferul mă eliberează din reveria prea-zdruncinatei odihne, anunțându-mă triumfător cum că am ajuns la destinație. Întuneric beznă, o mare de trupuri adormite te miri pe unde, un labirint de autocare pufăind a smog, șoferi de ricșă alergând brownian după bruma de călători picată în mijlocul autogării și EU.

Eu alături de două bagaje surprinzător de ușoa­re după o lună de călătorii, cu cel puțin o duzină de opriri și mult prea multe cedări în fața lipsei de cumpătare prin bazarurile și dughenele multiaprovizionate ale Indiei.

Prima zi în Kerala mă găsește leneșă în camera de hotel de pe Jacob Road, la câțiva pași de Fort Cochin. A devenit de fapt aproape o regulă ca, atunci când ajung într-un loc străin mie, primele ore să mi le petrec în liniște și izolare, un ritual de pregătire pentru zilele ce urmează. Masaje ayurvedice, plimbări cu bar­ca, ricșa sau scuterul în jurul ora­șului, vizite la sanctuare de ele­fanți și tigri, lecții de yoga și me­ditație – nimic nu mă poate convinge să părăsesc dulcea îmbră­țișare a cearșa­furilor albe și a adierii ame­țitoare a bețișoarelor de santal împânzite prin toată camera.

Într-un final, madam Jenny mă convinge să ies măcar spre seară la un spectacol la doi pași de hotel, în unul dintre numeroasele centre culturale din Kochi – Kerala Kathakali Centre. Probabil ți-ar plăcea să ajungi cu o oră înaintea spectacolului propriu-zis, n-o să-ți pară rău, mă informează grijulie Jenny.

Despre kathakali, o formă de dans clasic indian tipic sudului țării, m-am tot documentat de ceva vreme, însă experiența spectacolelor de teatru (inclusiv de păpuși) din Jaipur și Hyderabad mă descurajase complet: o mână de artiști autoproclamați, plic­tisiți și prea puțin pregătiți, cu mișcări incerte și dicție șubredă, un vânzător de bilete cu tarife pre­ferențiale și un decor macabru de perdele prăfuite și lumini prost amplasate m-au ținut departe de așa-zisele manifestații artistice din subcontinent.

Mi-am prins așadar doza de scepticism de un braț și aparatul foto de celălalt și mi-am luat bilet pentru spectacolul de seară. Intrarea în spațiul unde are loc evenimentul e precedată de o potecă îngustă încadrată de lumânări, be­țișoare parfumate și petale de trandafiri. De undeva de sus se aude tânguirea unui sitar, un bătrânel cu ochelari de Gandhi îmi ștam­pi­lează zâmbind biletul, scările de lemn scârțăie sub greutatea pași­lor curioși și pe nesimțite mă trezesc în altă sferă, în alt timp, în altă stare.

E cald sau mi se pare, muzica a dispărut sau mi se pare, luminile sunt difuze, încăperea e aproape goală de spectatori și mai e aproape o oră până ce spectacolul începe. Sau a început deja?

Clinchet oriental, boare de trandafiri, Shiva și Ganesh și câteva lumânărele ne despart de scenă. Pe două rogojini stau răspândite câteva vase de lemn pline de culori stoarse din plante, apă și pietre. Trei oameni. Trei personaje. Trei prezențe aproape imperceptibile. Încet-încet dispar sub straturi indecente de culori. Mă farmecă atmosfera asta atât de intimă, atât de personală.

Nouă emoții pot fi exprimate exclusiv cu ajutorul ochilor, sprâncenelor și gurii

Pregătirea unui spectacol kathakali are loc franc, fără cortine, fără culise, direct pe scenă în fața noastră. Un spectacol înainte de spectacol: cei trei oameni devin culori, devin personaje fantastice ale vechilor povești hinduse cuprinse în Bhagavata Purana. Pe vremuri toa­te acestea s-ar fi petrecut în interiorul unui templu de-a lungul unei nopți întregi, însă, din rațiuni evidente, în zilele noastre asistăm la o frântură, un rezumat a ceea ce a însemnat odată arta kathakali.

Cei trei artiști se acoperă de culoare treptat, meticulos, pentru a ne spune povestea binelui și a răului, fricii și curajului, războiului și a păcii. Cel mai tânăr dintre ei se ocupă de machiajul celui mai în vârstă. Povestea din seara asta ne vorbește despre demonul Na-krathundi, care, îndrăgostindu-se până peste cap de Jayantha, fiul zeului Raiului (Indra), se transformă într-o femme fatale pentru a-l seduce pe tînăr.

Cu o grijă aproape maternă, tânărul actor îi aplică machiajul verde și solzii albi celuia care se pare că moțăie de plăcere și care de fapt a adormit de-a binelea sub mâinile tandre ale viitoarei ispite demonice ce va lua viață în curând pe scenă. În spatele lor, al treilea actor și-a pictat o sprânceană galbenă și sceptică. El e nevoit să se machieze singur.

În timp ce machiajul e pe sfâr­șite, luminile sunt și mai difuze, pe scenă apare povestitorul care ne spune câte ceva despre tehnicile ce urmează să se desfă­șoare și cum în timpul unui spectacol kathakali nu se face uz de replici, ci mai degrabă de limbajul corpului, subliniat prin mimica feței și gesturi complicate ale mâinilor numite mudras în sanscrită.

Spațiul prinde viață cu bătăile ritmice ale celor doi percu­ționiști din colțul stâng al scenei, iar ochii conturați de negru ai primadonei diabolice se mișcă sincron alături de fiecare sunet în parte. Există nouă emoții ce pot fi exprimate exclusiv cu ajutorul ochi­lor, al sprâncenelor și al gurii într-un spectacol kathakali: iubire, sarcasm, tristețe, furie, eroism, fri­că, repulsie, mirare și pace.

Urmează un moment de rugă și meditație, apoi povestitorul anunță începerea spectacolului printr-un scurt recital în sanscrită (raga) cu tobă Maddalam și cinel tibetan.

Las deoparte orice urmă de prejudecată și asist înmărmurită la desăvârșita expresivitate a ar­tiștilor kathakali. Un dans al ochilor, o confruntare sinestezică, un dram de hinduism performativ în țara lui Dumnezeu, Kerala.

Presimt că voi rămâne o vre­me aici. În sud, unde culoarea sfidează natura, unde fantasticul înlocuieș­te banalul, unde arta pulsează vie, unde magia te îmbie în larg.

Galerie foto