***
Sint soldat Aldea.
Ei, de moarte n-ai cum sa te feresti, dar din razboi am scapat, ca m-a pazit Dumnezeu. Intr-o zi am prins o spioanca. O rusoaica frumoasa, cu coc mare, parca o vad si acum. Trebuia sa o ducem, nici nu mai stiu unde. Eu si cu soldat Nistor am urcat-o intr-un camion mare de razboi. O pazeam sa nu fuga.
Mare noroc am avut. Glumeam cu rusoaica, faceam cu sprinceana la ea. Nu stia romaneste, dar ridea intruna. Si-odata a dus miinile la spate, si-a desfacut cocul si a scos din el un pistol. Si l-a impuscat pe soldat Nistor. Si-a fugit. Eu m-am aruncat pe burta, in camion. Daca eram eu in fata spioancei, m-ar fi impuscat pe mine. Dar eu am avut noroc. Pe mine m-a pazit Dumnezeu. Atit.
***
Sint bunicul mamei mele.
Aveam o fata, Catinca, care nu si-a gasit altceva de facut decit sa fie frumoasa. Oamenii gospodari au fete care mai de care mai urite. A mea, nu. Si-a gasit ea sa fie frumoasa, acum, in vreme de razboi. Mare necaz!
Cind au venit rusii, eu am invatat-o cum sa se fereasca. Am dus-o repede linga vatra, mi-am minjit miinile cu funingine si i-am uns toata fata. Apoi am luat un foarfece si i-am slutit pletele. Mai-mai s-o chelesc.
– Asa sa stai pina trec rusii! i-am spus. Sa ai grija sa nu te speli niciodata! Sa nu care cumva sa-ti treaca prin cap sa te piepteni.
Ti-ai gasit cine sa ma asculte. Nu mai sint copiii de altadata! Pai, eu, barbat, nu ieseam din cuvintul tatei. Si ea, femeie, ma face de ris.
La inceput, avea grija de dinsa. Isi ciufulea parul, cit ii mai ramasese, il ungea cu untura. De doua-trei ori pe zi, se dadea cu funingine pe fata. Numai ca odata, cind s-a dus la fintina dupa apa, a impins-o pacatul sa se spele pe fata. Atit i-a trebuit. Doi soldati rusi au iesit ca din pamint:
– Ooo, krasnaia! Haraso-haraso! Krasnaia!
Si de-atunci se tin dupa curul ei.
Acum un ceas, au venit din nou la poarta. Beti tun, cu mitraliera la umar. Catinca a fugit in gradina. Cred ca s-a ascuns in fin.
Eu m-am urcat aici in pod, ascuns dupa o cosarca de lina. Nenorocitii de rusi au cotrobait prin casa. Au tras focuri de mitraliera in tavan. Cit pe ce sa ma ciuruie. Au vrut sa se urce si in pod, dar am avut noroc. N-au gasit scara. Atit doar ca au aruncat prin gura podului o grenada, care a cazut in cosul cu lina. Cred ca de asta n-a explodat. Sau poate ca au vrut doar sa ma sperie. Nu i-o fi tras cuiul. Mai astept putin si, daca nu explodeaza grenada, ma dau jos si ma duc s-o caut pe Catinca.