atenuindu-i Jeanei culpa,
o pulpa amintind, aici,
de vorba du-te in pisici,
sau, si mai si, de aia-n care
te doare-n pulpa de cutare, –
v-asigur ca, parind un banc,
e teza unui saltimbanc
de avocat (altii-i zic vulpe),
care urmeaza s-o disculpe
pe Marie-Jeanne, ma rog frumos,
ce-ar fi tintit sa-i dea mai jos
cu sticla, si nici foarte drastic,
at’a timp cit era de plastic,
o biata sticla de-o juma’
de litru, care-ar ajuta
cursul anchetei, finca fina
lui Gica bea doar Carpatina,
care bea Marie-Jeanne din ea
cind nasul i-a strigat: „Pazea!”.
Cit despre-acesta, domnul Gica,
se speriase de Margica
virgula (!) ca de un furtun
ce, noaptea, e inoportun,
sa serpuiasca (at’a vreme
cit omu,-n faptul ei, se teme)
precum de sarpele pagin
care l-ai incalzit la sin!