N-am avut timp sa ne blazam, sa ne dezgustam de propriile noastre vise, n-am „inotat” decit putina vreme in acel bazin innamolit evocat de Ion D. Sirbu in paginile sale amare.
Experienta mea difera asadar semnificativ de cea a lui Radu Ilarion Munteanu, cu existenta lui „cazaniera” in Romania Socialista – din care a evadat inainte de 1989 de vreo doua-trei ori, pina colea, in Bulgaria si Budapesta. Cu toate acestea, ii inteleg perfect starea de spirit cu care a facut, in ultimii ani, niste calatorii mai mult sau mai putin exotice. Cind te gindesti la Spania, la Italia sau la Japonia, oricita imaginatie a amanuntelor ai avea, ramii intr-o proiectie livresca si intr-un regim abstract al inchipuirii. Cind ajungi acolo, cind respiri aerul spaniol si plutesti pe apa Venetiei, sau te plimbi pe Aleea Chiparosilor din Capri, situatia se schimba in mod fundamental. Analiza, oricit de fina si de subtila, nu poate prinde farmecul indicibil al acestor calatorii, in care geografie, istorie, cultura, mentalitate, obiceiuri, cotidian pur se impletesc intr-o amintire de nesters.
Desigur ca fara niste trasee interioare desfasurate in avans si in paralel, aceste calatorii turistice isi pierd putin din halou, din aura. Oricit as fi de umanitar si demofil, nu pot spune ca inseamna chiar acelasi lucru calatoria in Italia a unui ins cultivat si sensibil, erudit (cum e Radu Ilarion Munteanu) si drumurile facute, in aceeasi tara, de catre un om simplu care munceste acolo. Unul vede ceea ce altuia ii scapa. RIM percepe si gusta cultura imbibata in existenta spaniolilor, in timp ce conationalul sau sesizeaza tocmai oportunitatile vitale ale acestei lumi.
Cantitatea de placere absorbita pe centimetru patrat de piele vine, la autorul acestei carti de calatorii, nu din satisfacerea simturilor „primare”, ci din cea a vazului care interiorizeaza, nesatios, fotograme minunate ale lumii. Pentru captarea acestora, nimic nu pare prea dificil: nici voiajul cu oribila companie Blue Air (am zburat si eu cu ei o data, stiu ce vorbesc), nici mersul atit de obositor cu autocarul, mii de kilometri, nici raportul intotdeauna nesatisfacator dintre banii putini din buzunar si lucrurile frumoase care ar putea, ar trebui sa fie cumparate.
Dar Radu Ilarion Munteanu nu practica o simpla fotografiere a realitatilor descoperite. Cartea sa are de fapt structura complexa a jurnalului: un jurnal tinut in timp real si altul care reproiecteaza episoadele unei calatorii; un jurnal cu priza directa a intimplarilor si altul livresc, cu dialoguri subtiri intre personajul principal si altele, de extractie culturala. Cu harta in mina, calatorul nostru are doua optiuni principale: sa „flaneze” aleator-instinctual; ori sa disece „analitic-descifrator” ceea ce i se ofera. Empatie si rationalism.
Fara exclusivisme paguboase, RIM moduleaza cele doua variante, impacind, de asemenea, cronologia cu tematica; si ceea ce se vede cu ceea ce „fermenteaza” sub fruntea incinsa a turistului.