Festivalul Marthei Argerich de la Lugano sau cel de la Verbier, sponsorizat de Union de Banques Suisses, au facut intelegeri cu EMI, iar discurile cu interpretarile alese ale editiei precedente sint lansate in iunie, respectiv iulie.
Intre noutatile accesibile la Praga, violonistul Maxim Vengerov, secondat de Lawrence Power, un tinar violist de mare talent si care face deja o cariera internationala, a inregistrat pentru EMI, cu Verbier Festival Chamber Orchestra, un disc Mozart: Simfonia concertanta si doua concerte de vioara. O inregistrare buna, dar cu un exces de perfectiune cautata si cu un Vengerov nu tocmai convingator ca dirijor, deci nu un disc exceptional. Unica descoperire este orchestra de camera a Festivalului de la Verbier, compusa din tineri laureati, absolventi de conservator, reuniti din cele mai diverse tari ale lumii si care cinta cu o prospetime si cu un apetit rar intilnite.
Am gasit insa in alta parte discul de suflet cautat. Este o versiune, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, a oratoriului profan compus de Schumann, Das Paradies und die Peri. Rar cintat in concert, relativ greu disponibil in magazinele de discuri (dar nu si pe Internet), oratoriul reapare acum intr-o versiune istorica, in colectia Archives a casei germane Arts. Doi solisti de exceptie dau culoare particulara textului, soprana Margaret Price si baritonul Wolfgang Brendel. Corul si orchestra simfonica a radiodifuziunii italiene din Roma imbraca totul intr-o aura luminoasa, gratie baghetei lui Giulini. Inregistrarea live a concertului a fost captata in 1974.
Paradisul si Peri, oratoriu „romantic” dupa precizarea lui Schumann, compus in 1843, este construit pe un text de Thomas Moore ca o feerie „moralizatoare”. Peri, semi-divinitate orientala, este expulzata din Paradis. Intoarcerea ii este refuzata pina cind va fi oferit ingerului gardian „darul pe care Cerul il prefera tuturor celorlalte”. Fara succes, Peri va aduce din India ultima picatura de singe a unui erou luptator pentru libertate si din Egipt ultima rasuflare a unei tinere ce se sacrifica pentru iubitul ei. Portile Paradisului nu se vor deschide decit la sfirsitul partii a treia, ce se petrece in Siria, de unde Peri aduce lacrimile de cainta ale unui criminal, la vederea unui copil ce se roaga.
In paranteza fie spus, cum semnaleaza livretul discului, Paradisul si Peri a fost una dintre capodoperele modificate de nazisti pentru a corespunde propagandei epocii: la aniversarea din 1943 a lui Schumann, partea a treia a fost interschimbata cu cea dintii, astfel ca mintuirea sa vina de la picatura de singe a eroului…
Se spune despre oratoriu ca este o piesa ca si uitata, in orice caz rar cintata in ultimele decenii. Pentru mult timp, discul far a fost o inregistrare EMI din 1975, cu Edda Moser, Brigitte Fassbaender si Nicolai Gedda si orchestra din Dusseldorf. Astazi este aproape de negasit si n-am putut-o asculta. I-a luat locul apoi o inregistrare din 1999, dirijata de John Elliot Gardiner. Alaturi de ea, foarte competitiv este un alt album, Supraphon, cu soprana Karita Mattila in rolul lui Peri. Inregistrarea facuta de Gerd Albrecht are o particularitate ce poate deranja: Corul Filarmonicii din Praga, altfel perfect, cinta in limba ceha. Disponibil este si un disc Ars Nova, din 2002, ce poate fi uitat.
Daca v-am stimulat cumva interesul pentru aceasta reala capodopera a muzicii vocale, cautati inregistrarea dirijorului Armin Jordan, cu Orchestra Elvetiei Romande si Corul Pro Arte din Lausanne. O inregistrare originala Erato, din 1988, reluata de casa elvetiana Cascavelle si care ramine cea mai echilibrata si, in opinia mea modesta, cea mai frumoasa. Iar daca nu o gasiti, ascultati inregistrarea istorica sub bagheta lui Giulini, tocmai aparuta, a casei Arts Archives. O casa ale carei discuri sint distribuite si in Romania. Acesta ramine discul meu preferat din aceasta vara prea calduroasa si ploioasa.